Nu doresc deloc să fiu greșit interpretat
Prin a spune că, noi românii suntem buricul pământului….
Nu! Nu suntem!!!….
Ar fi mândrie din partea mea, ar fi orbire…
Ar fi subiectivism cu tona…
Dar un lucru voiesc a spune…
Că… pe unde am călătorit…
În lumea asta mare…
Nicăieri nu am găsit această virtute…
la un asemenea grad…
Și anume… bunătatea oglindită în primirea de străini…
Care depășește detașat orice
Barem international – dacă ar exista așa ceva…
Noi suntem, cum ar zice unii
PROȘTI DE BUNI…
Românul se lasă pe sine, îi lasă pe toți ai săi
Ca străinul… de oriunde ar fi el…
Să se simtă ca un rege,
În casa lui… în curtea lui… în țara lui…
Când văd asta, când simt asta
Trag nădejde în mila lui Dumnezeu
Cu acest neam…
Asta mă face, alături de alte multe motive…
Să mă simt mândru că sunt român…
Și încă ceva – Cred că suntem printre foarte puținii
Între popoare
Care nu am dorit nici măcar un micron de pământ străin…
Cred că aceste două virtuți
Ne fac unici între neamuri,
Neamuri, care fiecare dintre ele
Sunt unice în felul lor…
Și ar mai fi ceva – Păcat că foarte puțini
Văd acestea la noi și ne prețuiesc și…
Ne iubesc sincer ….
Păcat!!! Ce păcat!!!
Căci noi românii am fost și suntem
Atât de iubitori de vecini și de frați…
Vecini care au mușcat hulpavi din noi în istorie
Și din pământul nostru…
Păcat!!! Ce păcat de dragoastea aceasta
Ce o purtăm tuturor oamenilor!!!
.
Cu nădejde în mila Domnului, că ne va da strălucirea voievozilor de altădată,
Pr. Andrei
.
.
