Când privesc Prutul

Constat că are ceva

Din biblicul Iordan…

Aceeași mărime, același debit,

Și același mister…

Două râuri, doi martori…

Unul la fapte minunate

La …despărțirea apelor

Când iudeii au trecut Iordanul

Să ia în stăpânire

Pământul Făgăduinței…

Iar celălalt… martor

La fapte de sânge…

Când Ciuma Roșie

Despărți frații între ei…

Ca să pună stăpânire

Peste româna Basarabie…

Unul care s-a sfințit

La botezul Fiului lui Dumnezeu

Iar celălalt care s-a sfințit

Prin lacrimi de sânge…

Când te privesc, Prutule,

Simt că undele tale

Sunt sângerii…

Te contemplu, te admir

Căci te aflu tăcut….

Tu știi atât de multe!!!

Fapte de sânge, atât de multe nelegiuiri

Văzură malurile tale…

Iara apa ta amestecată cu lacrimi

Strigă mut… o istorie…

Pe care aproape nimeni

Nu mai vrea să o cunoască…

Dar eu, Prutule, te iubesc, frate,

Și sunt dornic să aud

Istoria ta zbuciumată…

Undele tale repezi

Sunt ca trecutul acestui popor

Iar curgerea ta sinuoasă

E ca drumul poporului ăsta

…..de veacuri…

Valurile tale

Sunt doină de jale…

Dar și gângurit de nounăscut…

Ești mireasmă de ogor reavăn

Dar și lacrimă de fecioară

Vărsată pentru drăguțul

Aflat de cealaltă parte

Pe celălalt mal…

Pe care îl despart pe el de ea

Doar apele tale…

Prutule, ești cântat de poetul

Ești vers, ești poezie tristă

Ca sufletul românului…

Dar apele tale ți-s limpezi

Și curate ca sufletul românului

Curățite prin sânge…

Și prin suferințe ce săpară adânc

Malurile tale…

Offff, Prutule, la cât ai suferit

Și la câte ai văzut

Eu cred că tu o să fii

Râul care va străbate Raiul lui Dumnezeu

Alături de biblicele râuri

Tigru și Eufrat.

Și atunci, frate, o să te bucuri și tu

De odihnă

Și în sfârșit unda ta

O să curgă domol…

O să te bucuri și tu, în sfârșit,

Alături de poporul tău chinuit

Prutule, râule, frate!!!

 

 

Cu durere,

Pr. Andrei

 

.

 

.