Creștinii ortodocși îl prăznuiesc la 10 ianuarie pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești, primul călugar român athonit, care a fost trecut în rândul Sfinților printr-o canonizare neașteptată. Acest Cuvios Părinte se numără printre cele mai alese roade duhovnicești pe care le-a odrăslit binecuvântatul pământ al Moldovei. Viața lui a fost povestită de el însuși egumenului Pimen de la Mănăstirea Valaam din nordul Rusiei.

S-a născut în anul 1816, în satul Calapodești, azi în județul Bacău. La botez a primit numele Alexandru. Tatăl său, Gheorghe Constantin Luchian, era diacon la biserica satului, iar mama, Ecaterina Manase, a fost călugărită mai târziu cu numele Elisabeta.

În Patericul Valaamului găsim scris că cei doi soți nu au avut copii multă vreme, însă, în cele din urmă, rugăciunile lor au fost ascultate și Dumnezeu le-a dăruit un prunc pe care mama sa l-a născut fără dureri. Despre copilul Alexandru mai știm că lua în mânuțele sale șerpi veninoși și, spre mirarea și spaima tuturor, nu pătimea niciun rău din partea lor. A învățat carte la școala satului. Încă nu terminase școala când tatăl său a fost chemat la Domnul. Rămas orfan, a fost nevoit să învețe meșteșugul legării de cărți, pentru a contribui la întreținerea familiei.

Dar, pe când avea 20 de ani, fără de veste a fost cuprins de o lumină negrăită și minunată, care i-a umplut inima de o nespusă bucurie. În urma acestei cercetări dumnezeiești, Alexandru și-a părăsit casa părintească, îndreptându-se spre Mănăstirea Neamț, însă starețul de aici nu l-a primit. De acolo, a mers la schitul Brazi, din Vrancea, unde, în vremea noviciatului său, a fost de față la aflarea în chip minunat a moaștelor Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie, mitropolitul Moldovei, ctitor al schitului, martirizat de tătari (pomenit la 22 septembrie). La schitul Brazi, fratele Alexandru a deprins ascultarea și rugăciunea minții de la duhovnicul și starețul Dimitrie. Acesta l-a tuns pe Alexandru în rasoforie și i-a dat numele de Alipie, apoi, văzând sporirea lui duhovnicească, după doi ani de ucenicie, i-a da binecuvântarea să meargă la Sfântul Munte Athos, pentru o mai mare nevoință. Rasoforul Alipie s-a oprit pentru o vreme la Mănăstirea Căldărușani, în care se păstrau încă tradițiile paisiene, moștenite prin ucenicii vrednicului de pomenire, Sfântul stareț Gheorghe (pomenit la 3 decembrie). Aici el s-a dovedit a fi cu luare aminte la toate cuvintele de învățătură ale părinților, nevoindu-se cu rugăciunea, cu postul, cu ascultarea, așa cum se cuvine celor dornici de viață călugărească.

După doi ani a plecat la Muntele Athos, despre care îi vor fi vorbit unii părinți mai în vârstă care trăiseră în „Grădina Maicii Domnului”. S-a așezat la Schitul românesc Lacu, unde se nevoiau mulți călugări români, loc pustnicesc, cunoscut de toți pentru asprimea vieții călugărești de acolo. De la schit nu i s-a dat nimic din cele necesare vieții pământești și s-a așezat într-o chilie pe jumătate distrusă. Însă acolo a aflat o icoană a Maicii Domnului afumată pe care a dus-o la renumitul zugrav Paisie și l-a rugat să o curețe. După puțină vreme i-a fost înapoiată complet nouă, zugravul încredințându-l că a devenit așa în chip minunat, după o simplă curățire. Era icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, care a vindecat mulți bolnavi și de care Sfântul nu s-a despărțit toată viața. Această icoană, acum, se află la Mănăstirea Valaam din Finlanda.

Timp de patru ani el a trăit și în mănăstirea athonită Esfigmenu, în nordul Sfântului Munte, mult ajutată de domnitorii moldoveni, precum și de familia marelui mitropolit Veniamin Costachi (1803-1842). În acea mănăstire, a primit schima cea mare, care impune post aspru și rugăciune neîncetată, devenind schimonahul Antipa. Se pare că tot în această perioadă a fost hirotonit întru ierodiacon și ieromonah. A trăit apoi într-o chilie, pe care a refăcut-o.

În anul 1860, Cuviosul schimonah Antipa, după o viețuire de aproape 20 de ani în Sfântul Munte, se reîntoarce în Moldova la cererea și îndemnul a doi îmbunătățiți monahi moldoveni, viețuitori în Athos, Nifon și Nectarie, care începuseră să zidească Schitului românesc Prodromu. Cuviosul Antipa a fost rugat să meargă în Moldova pentru a strânge ajutoare, în vederea terminării ctitoriei lor. A viețuit la schitul Bucium din Iași, metocul Schitului Prodromu. Numele său ajunge să fie cunoscut și aici, încât era căutat de mulți credincioși, pentru care era o adevărată pildă de smerenie, de dragoste și de trăire adevărată.

Se îndreaptă apoi spre Rusia, având același scop – strângerea ajutoarelor pentru Schitul Prodromu. S-a oprit la Kiev, pentru a se închina moaștelor Cuvioșilor părinți din Lavra Pecerska, după care a pornit spre Moscova și apoi spre Sankt-Petersburg, unde a primit felurite ajutoare de la mitropoliții din aceste două orașe, stareți de mănăstiri și credincioși. În schitul Prodromu se păstrează o bogată corespondență a Cuviosului Părinte Antipa cu conducerea schitului, privind trimiterea de ajutoare din Moldova și Rusia.

Chiar din primul an al sosirii sale în Rusia, a vizitat mănăstirea Valaam, situată pe o insulă din lacul Ladoga, în apropiere de Finlanda, care l-a impresionat în chip deosebit. Drept aceea, după ce a trimis ajutoarele la Schitul Prodromu, în noiembrie 1865 s-a așezat în schitul cu hramul „Tuturor Sfinților” de lângă Mănăstirea Valaam. Aici, și-a continuat nevoințele duhovnicești, căutând să fie folositor obștii care îl înfiase. Și în această mănăstire erau cunoscute tradițiile paisiene, întrucât unii dintre monahii de pe vremuri fuseseră ucenici ai marelui stareț Paisie de la Neamț.

În chilia lui nu era nici pat, nici scaun. În fiecare zi de luni, miercuri și vineri de peste an, precum și în prima săptămână a postului Sfintelor Paști, nu gusta și nu bea nimic, iar în celelalte zile se îndestula cu mâncarea pe care o primea sâmbăta la prânz. În viața anahoretică a avut mai multe slujiri monahale și s-a învrednicit de darul înainte-vederii. Cunoștea gândurile ascunse ale oamenilor și pe mulți îi povățuia pe calea mântuirii. De aceea, era cunoscut ca un mare părinte duhovnicesc și dascăl iscusit al rugăciunii inimii. Numele lui era vestit atât în Carelia, cât și în Rusia de nord, încât mulți monahi și credincioși iubitori de Dumnezeu îl căutau și îi urmau învățăturile.

Pentru o petrecere aleasă ca aceasta, Cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobândise de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al înaintevederii. Căci cunoștea gândurile cele ascunse ale oamenilor și pe mulți îi povățuia pe calea mântuirii. Era de asemenea și un mare părinte duhovnicesc și dascăl iscusit al rugăciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut atât în Carelia cât și în Rusia de nord, încât mulți monahi și credincioși iubitori de Dumnezeu îl căutau și îi urmau învățăturile. Avea și în Mănăstirea Valaam câțiva ucenici aleși, dintre care cel mai sporit era ieroschimonahul Pimen, bărbat cuvios și foarte învățat.

Sfântul Antipa și-a cunoscut sfârșitul cu trei zile mai înainte, când icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot în aer și s-a așezat singură pe pieptul Sfântului. După trei zile, în ziua de 10 ianuarie 1882, în chilia sa de la Valaam, în timp ce ucenicul său îi citea Acatistul Maicii Domnului, Sfântul Antipa a adormit în pace, la vârsta de 66 de ani. A fost înmormântat în cimitirul de obște al mănăstirii, pe teritoriul schitului „Tuturor Sfinților”, lângă un paraclis ctitorit în cinstea Pătimirilor Mântuitorului, departe de patria sa, dar mereu cu gândul la ea.

În anul 1883, văzând părinții Mănăstirii Valaam că ieroschimonahul Antipa Luchian este venerat de ucenici și de credincioși ca sfânt, au rânduit să i se scrie viața pe scurt spre lauda lui Dumnezeu și folosul sufletesc. Astfel, ieroschimonahul Pimen, ucenicul său de chilie, scrie în același an nevoința părintelui său duhovnicesc, intitulată „Vrednicia de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa”, amintește Doxologia.

Moaștele Cuviosului, care răspândeau un miros plăcut, au fost descoperite la și depuse în biserica „Sfinții Serghie și Gherman de la Valaam”, unde se păstrează până în prezent. Dar, totodată, Părți din moaștele Sf. Antipa se găsesc la multe biserici din România și din străinătate: Mănăstirea Christiana din București, Biserica Studenților din București (fostă rusă), Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, Mănăstirea Balamuci, Mănăstirea Calapodești, Mănăstirea Ciuflea din Chișinău, Mănăstirea Suruceni (mâna dreaptă), Mănăstirea Sireți, Biserica Sfinților Serghie și Gherman de la Mănăstirea Valaam ș.a.

În anul 1906, la 24 de ani de la mutarea Cuviosului Antipa la Domnul, călugării ruși de la mănăstirea „Sfântul Pantelimon”, din Sfântul Munte Athos, l-au trecut în Mineiul rusesc pe luna ianuarie, ziua 10.

În anul 1992, sub vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în calendar, cu pomenire în ziua chemării sale la Domnul, adică 10 ianuarie.

De abia în data de 19 iulie 2000, Cuviosul Antipa a fost inclus și în rândul Sfinților Bisericii Ortodoxe Ruse, cu data de pomenire 10/23 ianuarie.

_________________

Sursa – (MAXIMĂ ATNȚIE !!! – ACEST SIT ESTE ECUMENIST !) – https://www.activenews.ro/cultura/10-ianuarie-Sfantul-Cuvios-Antipa-de-la-Calapodesti-primul-calugar-roman-athonit-care-a-fost-trecut-in-randul-Sfintilor-cu-moaste-sfinte-si-in-Romania-128724

Această ex-cep-ți-o-na-lă carte

( Biserica Ortodoxă și ecumenismul )

ce conține

argumente ZDROBITOARE,

ARGUMENTE CLARE, LIMPEZI

despre

ADEVĂRATA FAȚĂ A EUROPEI,

carte scrisă de

SFÂNTUL Iustin Popovici

încă mai poate fi descărcată

în format electronic pdf

de aici.

Articole pe această temă – aici.

Citiți și articolul:

Fără Hristos,

fără întoarcerea sinceră

la Sfânta Ortodoxie

prin lepădarea și îngrădirea de orice erezie

începând cu cea mai vicleană dintre toate

– ecumenismul sincretist,

NU putem face NIMIC ! ! ! . . .

...

„Ce e rău în robie, nu e atâta robia. Rău e că, dacă trece prea multă vreme, omul se învaţă cu ea, cu robia, cu frica, cu supunerea, cu săru’mâna, să fie batjocorit şi să nu-i mai pese. Se-nvaţă ca pasărea cea proastă cu colivia, care uită și c-o știut zbura oare cândva sau se teme să nu afle stăpânul că n-o uitat să zboare.”

–Vasile Ursu Nicula zis Horea (1731- 1785)

„Trebuie să purcedem la o respingere hotărâtă a ecumenismului și nu trebuie să avem nicio comuniune cu adepții lui. Calea noastră nu este și a lor. Trebuie să spunem acest lucru cu hotărâre și să îl arătăm prin faptele noastre. Vine spre noi o epocă a adevăratei mărturisiri de credință, e epocă în care probabil vom rămâne singuri și prigoniți. Datorită faptului că toate Bisericile Ortodoxe locale au intrat deja în rândurile „Consiliului Mondial al bisericilor” și prin aceasta au trădat Ortodoxia, a venit vremea deplinei noastre îngrădiri (de ecumenism – n.trad.). Nu putem și nu trebuie să avem nicio comuniune cu apostații adevăratei Ortodoxii și trebuie să fim pregătiți, dacă va fi necesar, să ne retragem în „catacombe.” Postura noastră de luptători și mărturisitori ai adevărului curat și neprihănit al lui Hristos ne conferă o mare responsabilitate, mai mult decât oricând altcândva în trecut.

Trebuie să ne amintim întotdeauna faptul că un păstor adevărat al adevăratei Biserici a lui Hristos nu poate niciodată și nu trebuie să aibă niciun alt interes decât acela al râvnei curate pentru slava lui Dumnezeu și pentru mântuirea turmei lui – numai spre aceasta trebuie să se concentreze toate gândurile lui, toate simțămintele și acțiunile sale, întotdeauna.”

Sf. Ioan Maximovici

Pentru a înțelege

CE este ecumenismul,

citiți (descărcați de aici în format pdf)

2 EXCEPȚIONALE cărți:

1. Ecumenismul fără mască

și mai ales :

2. Ecumenismul – erezia ereziilor

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

Detalii la:

HTTPS://ROMANORTODOX.INFO/ECUMENISMUL-EREZIA-EREZIILOR

ECUMENISMUL – EREZIA EREZIILOR | Român Ortodox (romanortodox.info)

MĂRTURISEȘTE ADEVĂRUL,

FĂ-ȚI DATORIA DE CREȘTIN,

DE A-ȚI IUBI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI,

ACUM, ASTĂZI, CÂT SE MAI POATE,

AJUTÂNDU-L SĂ CONȘTIENTIZEZE

în Duhul Adevărului, al Sfinților Părinți,

CE ESTE ȘI CUM SĂ SE FEREASCĂ DE

EREZIA EREZIILOR, VICLENIA VICLENIILOR

– ECUMENISMUL SINCRETIST

(CA FORMĂ A MARII LEPĂDĂRI DE ORODOXIE,

– ADEVĂRATA CAUZĂ A

UMPLERII PAHARULUI MÂNIEI LUI DUMNEZEU),

oferindu-le materialul lămuritor de la:

https://romanortodox.info/ecumenismul-erezia-ereziilor/

și celelalte de la:

https://romanortodox.info/subiect/biblioteca/brosuri/

IATĂ TEMEIUL CANONIC

AL ÎNTRERUPERII POMENIRII

EPISCOPULUI CĂZUT ÎN EREZIE :

. . . ! ! ! . . .

IATĂ DOVADA MARII LEPĂDĂRI DE HRISTOS,

DE ORTODOXIE, DE BISERICA CEA

”UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ”

A TUTUROR EPISCOPILOR – MEMBRII AI DELEGAȚIEI B.O.R.

DEPLASATĂ ÎN CRETA ÎN

:

! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! !

Sfântul Teodor Studitul:

„Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”.

Sfântul Atanasie cel Mare: