Până la cei 48 ani ai mei
Am întâlnit destui români
Din diaspora… și am rămas uimit
De calitatea lor umană, de virtuțile lor…
…Oameni de lumină
Care au luminat și care luminează
Cu putere în jurul lor…
Dar… în mod special… am observat…
Că acolo, printre străini… aceștia…
Nu au uitat o clipă că sunt români…
Și au răspândit …și răspândesc românitate
În jurul lor… și din lumina
Pe care au răspândit-o …
Mulți străini au gustat…
Și au devenit și ei… lumină…
Au devenit lumină după ce au gustat
Din lumină…
Eu n-am întâlnit nici un român din diaspora
Care să nu fi răspândit lumină în juru-i
În felul lui…
Cel puțin eu… n-am întâlnit…
Și asta m-a făcut să cred
Cu toată ființa mea
Că țelul suprem al neamului meu
E să fie lumină… neamurilor…
Și… această lumină
E un mănunchi de multe raze
Care de care mai luminoase:
Dragostea, iertarea, iubirea de străini,
Munca istovitoare dar cinstită,
Sinceritatea, curăția,
Toate alcătuind într-o dulce îngemănare
Sufletul românesc… în care au loc…
Toate neamurile…
Așa zic eu…
Cu dragoste pentru neamul meu,
Pr. Andrei
.
.
