Ascultați predica aici :

Puteți descărca această predică în format audio mp3 de aici – Download “2025.08.06-predica-pr-xenofont-la-schimbarea-la-fata-.mp3” 2025.08.06-predica-pr-xenofont-la-schimbarea-la-fata-.mp3 – Downloaded 29 times – 4,03 Mo

Sf. Ioan Gură de Aur zicea că cei care vom fi legați de cele materiale ale acestei lumi, și tare mai tindem spre confort – cum suntem mai mult sau mai puțin noi, cei de astăzi, nu o să găsim întărire sufletelor noastre pentru a suporta chinurile spre a nu ne lepăda de Mântuitorul sau de vre-una din poruncile Sale. Deci, pentru a ne vedea cum trebuie pe toate păcatele noastre, și nu doar pe unele (noi vedem de obicei numai pe cele trupești:- curvia, beția, hoția, dar greu le vedem sau chiar deloc pe cele duhovnicești: mândria, slava deșartă, invidia, ura, vrajba față de cineva), să le vedem pe toate, ca astfel să ne putem debarasa de ele, înlocuindu-le cu virtuțile opuse lor. Iar ca să facem lucrul acesta, avem nevoie de două lucruri foarte importante: rugăciunea neîncetată și citirea Sfinților Părinți. Acestor două îndeletniciri ar trebui să le dăm tot timpul vieții noastre– spune Sf. Ignatie Briancianinov. Iar celorlalte preocupări ale noastre să le dăm întâietate de mâna a 2-a, iar față de lucrurile pământești să fim cât se poate de reci și străini de ele. Trebuie să ne intre bine în minte că după Sfinții Părinți ca Sf. Ioan Scărarul, Sf. Varsanufie și Ioan sau Sf. Teofan Zăvorâtul, când suntem luptați de diavol, înseamnă că și noi îi luptăm pe ei. Deci dacă făcând vre-un bine n-avem ispite de la vrăjmașul pentru el, înseamnă că i-a convenit vrăjmașului nevăzut de binele nostru, că îi servește lui. Noi trebuie să ne măsurăm nevoințele noastre după cât de mult am reușit să ne izbăvim de patimile noastre. Dacă ne-am izbăvit de vre-una din ele, am făcut un pas înainte – după Sf. Părinți Ioan Gură de Aur și Teofan Zăvorâtul.

Ba mai mult: să urmărim cu atenție și să vedem dacă în tot ceea ce facem, grăim sau gândim, am câștigat mai multă smerenie în suflet, căci acesta este semnul că am bine-plăcut lui Dumnezeu – după Sf. Ioan Scărarul.

Patimile noastre, după cum ne sfătuiește Sf. Isaac Sirul, sunt desrădăcinate și alungate prin cugetarea noastră neîntreruptă la Dumnezeu. Prin rugăciune neîncetată către Dumnezeu – cum zice Sf. Ap. Pavel (I Tes. 5-17) – când ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat. Dar să nu timdem să ajungem la măsuri înalte ale rugăciunii neîncetate, așa ne învață Sfinții Părinți – căci ele nu țin de noi, ci ele ne sunt date de Dumnezeu. Noi să facem tot ce ne stă în putință ca rugăciunile scurte pe care le facem – fie: ”Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă pe mine păcătosul / păcătoasa”, fie altele, să ajungă atât de des a fi făcute de noi, încât să nu putem trăi fără ele, așa cum nu putem trăi dacă nu respirăm neîncetat. Rugăciunile scurte și rostite neîncetat, mai întâi cu gura, cu luare aminte la ele, ne izbăvesc de robia și slujirea păcatului și a diavolului. Ele ne adună mintea și nu o lasă să se împrăștie, o dezvață de cugetarea la gândurile rele, ținând-o pururea într-o stare smerită. Rugăciunile scurte dar rostite neîncetat îl fac pe cel ce s-a deprins cu ele să nu-i mai judece pe semenii săi cu atâta ușurință și asprime, ci doar să le vadă păcatele – căci trebuie să le vedem, căci altminteri nu avem discernământ – și să se roage pentru ei.

Cugetarea de taină care e cuprinsă în rugăciunea lui Iisus, usucă curvia, îmblânzește iuțimea, alungă mânia, îndepărtează întrisatarea, depărtează obrăznicia, nimicește trândăvia, luminează mintea, alungă lenevia, naște străpungerea inimii, șălășluiește în cel-ce-o face frica de Dumnezeu și aduce lacrimile – după cum ne învață Sf. Ignatie Briancianinov în cartea ”Experiențe ascetice” din care am citat.

Rugăciunea lui Iisus sau alte rugăciuni scurte dar spuse neîncetat, trebuie să aibă în componența ei invocarea numelui Mântuitorului, bie-nțeles, și asta e foarte important: fie că sunt rostite cu glasul – când suntem singuri, sau în șoaptă, fie în gând – când suntem între oameni, neprimind a cugeta nici un fel de alt gând în tot acest timp, ne vor aduce în timp gânduri și simțăminte care țin de firea omenească fără de prihană, în sufletul nostru nemairămânând loc pentru alte gânduri și simțăminte străine.

…

Numai că, repet, trebuie să avem grije să nu căutăm să ajungem la măsuri înalte ale rugăciunii, pentru că ele nu țin de putința noastră de a ajunge la ele, ci, ele ne sunt date doar de către Dumnezeu – așa ne învață Sfinții Părinți.

Sf. Ignatie Briancianinov ne mai îvață: ”Dacă lui Dumnezeu îi place să lase pe nevoitor la rugăciunea de pocăință, acesta să rămână în ea, să nu caute stare mai înaltă, să nu o caute, având încredințare neclintită că ea nu se dobândește prin sforțări omenești, ci este dăruită de către Dumnezeu. Rămânerea întru pocăință este zălogul mântuirii. Să ne mulțumim cu această stare, să nu căutăm stare mai înaltă. O asemenea căutare duce nu la sporire, ci la poticniri și la pieire.”

”Să rostim cuvintele rugăciunilor scurte fără a ne grăbi – ca și cum le-am silabisi, ba chiar cu glas plângător – când suntem singuri, pentru a ne determina să ne plângem păcatele.” mai spune Sf. Ignatie Briancianinov. Rugăciunea spusă și cu gura, glasul nostru când suntem singuri, este neapărat necesară mai ales când năvălesc asupra noastră mai puternic vrăjmașii nevăzuți, atunci când vedem o slăbire a voinței și o întunecare a minții noastre. Căci rugăciunea cu glasul nostru dar cu multă luare aminte făcută, e și a minții și a inimii totodată.

Sf. Nil Sorsky, citat de Sf. Ignatie Briancianinov: ”El îndeamnă pe nevoitor a tăcea cu gândul, neîngăduindu-i să cugete nu doar vre-un lucru păcătos, ci chiar folositor la arătare și duhovnicesc. În loc de orice gând, el poruncește ca nevoitorul să privească neîncetat la adâncul inimii și să grăiască: ”Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă pe mine păcătosul / păcătoasa”. E foarte important lucrul acesta. … Pentru că în momentul în care intrăm în dialog cu vrăjmașul, întotdeauna PIERDEM. Deaceea trebuie ignorat orice gând și spus tot timpul rugăciunea aceasta. Și mai ales să nu dăm deloc atenție gândurilor osânditoare ale semenilor noștri, pentru că atunci Dumnezeu îngăduie să fim loviți mai tare de vrăjmașul, și ne va batjocori…

Să știți că rugăciunea aceasta, spusă foarte des cu gura, dar și cu luare aminte, negândind noi că o să ajungem la măsuri înalte, că nici nu îcercăm să tindem spre aceasta: când va vrea Dumnezeu să ne dea aceasta, ni-l va da (e vorba de mulți ani – spun Sfinții Părinți), însă rugăciunea făcută cu gura foarte des, foarte des, tot mai mult, mai ales când ne culcăm, până adormim, ș.a, era făcută de strămoșii noștri – vedem lucrul acesta și din scrierile Sf. Ignatie Briancianinov, și a altui ierarh cu viață sfântă de la bulgari – Serafim Sobolev dacă nu mă înșel, care spuneau că oamenii de prin secolul XVIII spuneau foarte mult rugăciunea aceasta, ba chiar și aristocrații și bogații o spuneau. E foarte importantă ca să ne aducă la mântuire. Iar pentru aceste vremuri pe care le trăim, ca să putem face față, și cine știe ce va vrea Dumnezeu de la noi, unde va vrea să ne pună, când vom fi supuși la fel de fel de privări, chiar la chinuri, ea ne va ajuta. Va fi FOARTE, FOARTE IMPORTANTĂ pentru a rezista. Deaceea să o facem.

Sf. Ioan Scăraru împreună cu Sf. Simeon Noul Teolog:

”Cine cinstește toți Sfinții Părinți dar pe unul sigur Sfânt nu-l cinstește, singur s-a tăiat de la mântuire.”

Dacă tu cinstești toți sfinții în afară de unul pe care Dumnezeu îl proslăvește (spune Sf. Simion Noul Teolog, Sf. Ioan Scărarul), tu singur te-ai tăiat de la mântuire. Deci tu te-ai rupt de șirul tuturor sfinților, pe care altminteri tu îi cinstești, iată a 2-a extremă. Acest lucru este întărit și de Sf. Fotie cel Mare, Sf. Marcu Evghenicul, Sf. Grigorie Palama, Sf. Paisie Velicikovski, Sf. Serafim Rose.

. ..

Citiți articolul (click pe titlu):

Fără Hristos,

fără întoarcerea sinceră

la Sfânta Ortodoxie

prin lepădarea și îngrădirea de orice erezie

începând cu cea mai vicleană dintre toate

– ecumenismul sincretist,

NU putem face NIMIC ! ! ! . . .

Iată ”tabloul” mai amplu:

.,,,,.

Pentru a înțelege mai bine

CE este ecumenismul,

citiți (descărcați de aici în format pdf)

2 EXCEPȚIONALE cărți:

1. Ecumenismul fără mască

și mai ales :

2. Ecumenismul – erezia ereziilor

Principalele două instituții

infiltrate de multe decenii

de indivizi care slujesc în blană de oaie

intereselor STRĂINE României,

sunt Patriarhia și B.N.R. …

.

Poziția oficială a B.O.R.

despre masonerie,

– document semnat de

Patriarhul Miron Cristea în 1937:

– aici.

…

Această ex-cep-ți-o-na-lă carte

( Biserica Ortodoxă și ecumenismul )

ce conține în a 2-a ei parte

argumente ZDROBITOARE,

ARGUMENTE CLARE, LIMPEZI

despre

ADEVĂRATA FAȚĂ A EUROPEI,

carte scrisă de

SFÂNTUL Iustin Popovici

încă mai poate fi descărcată

în format electronic pdf

de aici.

Articole pe această temă – aici.

Citiți și articolul: