O profeție spune

Că-n vremea de pe urmă

Va face voia Domnului

Doar o prea mică turmă!!!

 

Iar ce vă spun acum

Nu sunt basme și mituri

Mare va fi căderea

În mănăstiri și schituri…

 

Mirenii vor întrece

Pe cei călugăriți

Mai luminați ei fi-vor

Și cu mult mai sporiți…

 

Iar diavolul, vicleanul

Va da din când în când

Monahilor ispite

Nsoțite de-acest gând…

 

Că de aveți ispite

Voi toți sunteți pe cale

Chiar dacă nevoința

Vi-i searbădă și moale…

 

Ce soiuri de ispite

Va da ispititorul

Monahilor ce lumii

Fac voia și-i duc dorul…

 

Ispite slabe foarte

Aproape-inexistente

Cu gândul să-i înșele

Și mintea să le-o-mbete…

 

Iar cei ce mântuirea

Și-o caută cu dor

Ispititoru-i luptă

Tot timpul vieții lor…

 

Aceștia au pe cale

Necaz după necaz

Crucea cu multă jale

Ducând fără răgaz…

 

Căci pe acel ce luptă

Și Domnul îl iubește

Și-atunci cumplit necazul

Nu mai contenește

 

Pe cei ce sunt ai lor

Dracii nu-i deranjează

Iar cei ce luptă aprig

Au răni și sângerează…

 

 

Cu durere, Pr. Andrei

.

 

 

.

 

 

 

.