Oamenii mării sunt doar….

Ai mării… numai ai ei…

Oameni aleși, deprinși cu furtunile,

Oameni aspri, crescuți de talazuri..

Uriașe… pe punți de corăbii

Oameni cu trăsături proeminente

Cu frunți brăzdate… de istorii…

și de întâmplări… marine…

Oameni cu privire ageră,

Scrutătoare, mereu pregătiți

…să biruie marea…

Oameni crescuți în miros…

..de frânghii ude, ce au ca mamă… marea…

Iar ca tată… echipajul…

Oameni hotărâți, fără frică,

În fața cărora tremură  și tridentul

Lui Poseidon, zeul-diavol al mării învolburate…

Oameni tăcuți… care spun multe,

Numai privindu-i…oameni nemângâiați…

Oameni în fața cărora marea își pleacă valurile,

Iar vântul duce mai departe

Povestea lor, nespusă printre oameni…

Oameni care nu se îngroapă în cimitire

…ca oamenii…

Ci se îngroapă în calele navelor,

Atunci când se scufundă

Iar catargele-cruci le ocrotesc

Somnul de veci… pe fundul oceanului…

Oamenii mării… cununați cu marea

Chiar  și în moarte…

 

                       Cu o dragoste aparte pentru mare și oamenii ei,  

Pr. Andrei