Citesc printre cazanii
Vechi file de istorie
Din anii omenirii
Cei plini de sfinți și glorie.
Cum cneazul sârb, Cnej Lazăr,
Primit-a o solie
Ca la turci, toată Serbia
Să meargă în robie…
Dar sfântul cneaz oftează
Privindu-și trist domnița
Pe sfânta lui soție
Pe cneaghina Milița (Milica).
Cu ochii plini de lacrimi
Cu sufletul de sânge
Pentru întreg norodul
Sârbesc, inima-i plânge.
Dar Domnul Cel Preadulce
Mântuitorul Iisus
Trimite-un semn puternic
Un vis venit de Sus.
Și-n vis, El îl întreabă
-Lazăre, ce alegi?
Alegi deșertăciunea?
Sau ale Noastre Legi ?!!!
Și țarul, sfânt în viață
Alege CERUL, VIAȚA…
De la deșertăciune-și
Întoarce grabnic fața…
Atunci Iisus îl pune
Armata-și pregătească
Și vor primi cu toții
Moartea mucenicească…
Cneazul Lazăr cheamă
Pe câmp de bătălie
Clerul să săvârșească
Sfânta Liturghie.
Se cuminecă-o armie
Vitejii săi oșteni
C-a mai apoi să fie
Ai Cerului moșteni…
Și-apoi pornesc toți aprig
La marea încleștare
La Kosovopolie
Cu turci să se măsoare…
Și-acolo sârbii, bravii,
Pe a Mierlei Câmpie
Muriră toți, vitejii,
La Kosovopolie.
Și-așa Sfântul Cneaz Lazăr
Alese-nțelepciunea
Scriind pe veci istorii
Defăimînd deșertăciunea.
TU CE ALEGI, ROMÂNE?
AZI, LA MARE-NCERCARE
ORI LEGILE STRĂBUNE,
ORI GRABNICA PIERZARE?
Cu dragoste pentru toti oamenii,
Pr. Andrei
