„Drag îmi eşti, dragostea mea, pentru că taină îmi eşti.
Şi orice dragoste arde şi nu se mistuieşte, câtă vreme taina dăinuieşte.
Taină descoperită – dragoste mistuită!
Cu veşnică dragoste mă făgăduiesc Ție, precum şi Tu cu veşnică taină Te făgăduieşti mie.
Cu şapte ceruri Te‑ai înveşmântat; de toţi ochii prea adânc Te‑ai ascuns.
Dacă toţi sorii întru un singur ochi ar fi să se unească, nici aşa focul lor nu ar putea să pătrundă toate învelişurile Tale.
Nu de voia Ta Te‑ai tăinuit, Preamărite Doamne, ci pentru nedesăvârşirea noastră.
Zidirea cea dezbinată şi sfârtecată nu poate a Te vedea.
Numai aceluia nu eşti ascuns, care una cu Tine S’a făcut.
Aceluia nu eşti ascuns, întru care peretele dintre Eu şi Tu a fost dărâmat.”
Sfântul Nicolae Velimirovici – „Rugăciuni pe malul lacului”
.