Alexandru Florian, fiu de ideolog bolșevic, el însuși adulator în tinerețe al lui Marx și Lenin (cel care îi scria lui Bela Kuhn: „Vom face o revoluție comunistă mondială. Vom trece și peste România”), scrie din nou.

De această dată, avem de-a face cu o scrisoare deschisă adresată Primăriilor Cluj-Napoca și București, prin care cere schimbarea denumirii străzilor Radu Gyr (Cluj- Napoca) și Mircea Vulcănescu (București) – FOTO mai jos.

Obsesiv, directorul Institutului „Elie Wiesel” cere din nou interzicerea „pă spațiul public” a cultivării memoriei Mucenicului de la Aiud și a Poetului închisorilor comuniste.

Alexandru Florian continuă lupta familiei Brucan împotriva celor două mari personalități ale culturii române.

După 23 august 1944, ziarul Scânteia, aflat sub direcția agentului KGB Silviu Brucan, cerea condamnarea la moarte a ziaristului „fascist” Radu Gyr și a membrilor guvernului Antonescu, printre care s-a aflat și Mircea Vulcănescu, în calitate de subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe.

Condamnările au fost pronunțate de Tribunalul Poporului (organ de executare al Partidului Comunist din România, conform afimației premierului comunist Petru Groza).

De menționat că Alexandra Sidorovici, soția lui Silviu Brucan, era acuzator public la Tribunalul Poporului.

Mai mult, aceasta avea să facă mult rău urmașilor lui Gyr și Vulcănescu. Fiica lui Radu Gyr, Simona, a fost exmatriculată din facultate de Alexandra Sidorovici, aflată în poziția de decan (policalificați boșevicii aceștia!).

Solicitarea lui Alexandru Florian se face în temeiul legii nr. 321/1945. Regretata Dora Mezdrea concluziona, într-un exceptional studiu dedicat lui Mircea Vulcănescu: „Iar când aceste condamnări se fac prin falsificarea legii 312/45, interpretată, în condamnarea finală, în sensul «că ceea ce se pedepsește este nu dezastrul național, ci cel internațional, provocat URSS-ului», apelând la «pedepsirea prin analogie și faptul periculozității, două principii din dreptul sovietic”, extrase de Primul Procuror din Istoria diplomației, apărută sub îngrijirea lui V. P. Potemkin, în editura Cartea Rusă, abuzând de noțiuni teoretice care nu au nici valoare doctrinară pentru dreptul penal”. 

Acuzele aduse de bolșevicii sovietici și cozile lor de topor din cadrul Tribunalului Poporului au fost demontate în mod strălucit de Mircea Vulcănescu în celebrul său cuvânt de apărare.

Menționăm un singur lucru: România a realizat, în timpul celui de-al doilea război Mondial, cu ajutorul lui Mircea Vulcănescu, un excedent comercial de 8 vagoane și jumătate de aur, fapt nemaiîntâlnit în istoria acestui război.

În 1945 și 1948, operele lui Gyr și Vulcănescu au fost interzise „din principiu”, iar autorii lor au fost aruncați în pușcăriile bolșevice, unde au fost supuși unui regim de exterminare.

Vulcănescu a fost martirizat în anul 1952, în închisoarea Aiud, iar Gyr a pătimit timp de 16 ani în închisorile bolșevice, fiind ținut la Aiud în „CELULA MORȚII”, izolat timp de nouă luni, fără a fi anunțat că pedeapsa de condamnare la moarte i-a fost comutată la 25 de ani de temniță grea.

În 1945, când a fost condmnat Gyr, și în 1948, când a fost condamnat Vulcănescu, condamnările se făceau în numele ocupantului sovietic. Mă întreb: acum, în 2025, în numele cui se fac aceste re-condamnări?

Și încă ceva. Scrisoarea deschisă a lui Alexandru Florian este făcută publică la 121 de ani de la nașterea filosofului creștin Mircea Vulcănescu și la o zi după împlinirea a 120 de ani de la nașterea Poetului închisorilor comuniste, Radu Gyr. De ce atâta ură?

Acum opt ani de zile, în martie 2017, la o solicitare similară a Institutului „Elie Wiesel”, dl Octav Bjoza, pe atunci președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, adresa o scrisoare publică, ale cărei concluzii se cuvine a le reaminti:

„Astăzi, după aproape 70 de ani de la acele evenimente, nu putem fi doar mâhniți, ci suntem chiar indignați de pretențiile aberante ale Institutului pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, în încercarea sa de a ne lăsa fără mari personalități ale vieții culturale din România. În concret, se cere instituțiilor Statului Român eliminarea denumirilor unor străzi și instituții, precum și dărâmarea unor statui și plăci comemorative.

În concret, mă voi referi doar la trei cazuri și anume, acelea ale lui Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu și Radu Gyr, toți fiind mari personalități ale vieții culturale a României. Cunoaște cineva vreo crimă săvârșită de unul dintre ei!?

Culpabilizează cineva pe toți foștii membri ai Partidului Comunist „ilegitim și criminal”, cum că ar fi fost vinovați de zecile de mii de crime săvârșite asupra acestui popor?

Radu Gyr este poetul suferinței neamului românesc, poetul suferinței din detenția politică a temnițelor și lagărelor de exterminare din vremea comunismului. El trebuie să ocupe un loc de frunte în Istoria literaturii române.

Cerem cu fermitate stoparea unor astfel de acțiuni!

Unde sunt, domnilor, „punțile toleranței”? (vezi Simpozionul Internațional).

Societatea românească de astăzi nu are nevoie de false tensiuni!

Abordarea aspectelor extreme din istorie nu trebuie să se facă în spirit extremist”.

P.S.  N.R.: Unde este Academia Română, unde este Uniunea Scriitorilor din România? Vedeți și Magda Ursache – Scrisoare Deschisă către Varujan Vosganian: Până când vor fi ostracizați Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic? Ce face Un.Scr.R.? Apel pentru salvarea culturii românești