Stau la mica mea măsuță de marmură
Din spatele casei mici, cretane
La umbra unui măslin
Și lacrimile-mi șiroiesc
De emoție…
Simt în suflet toată Grecia…
E atâta har, pace și lumină
În mica livadă de măslini
Și-n bietul meu suflet.
Soarele apune încet…
Printre ramurile smerite
Ale măslinilor seculari…
Prin ale căror vene
Curge… de secole… untdelemnul
Pentru candela lui Dumnezeu…
Și lacrimile îmi curg
Într-un amestec nedefinit
De emoție și uimire…
Că poți trăi dragostea lui Dumnezeu
Într-un decor atât de smerit…
Totul e numai soare și lumină…
Și sufletul meu tresaltă
În acest moment de fericire pământească…
Asta e Creta…. Asta înseamnă Grecia…
Simplitate dumnezeiască
Și istorie… atât de multă istorie…
Căci aici… fiecare piatră…
Fiecare bob de nisip…
Fiecare picătură de apă de mare…
Îți spune o poveste… negrăită…
Pământul însuși, îți grăiește
Despre oameni care au fost
Oameni de oțel, care au scris istoria
Cu viețile lor…
Asta e Creta!!! Simplitate!!!
Dumnezeiască simplitate!!!
Doamne, îți mulțumesc
Pentru că m-ai îngăduit
În Ghetsimani-ul cretan
Unde am putut să admir cu sufletul
Măreția Ta….
Unde soarele m-a mângâiat
Unde vântul mi-a răcorit fața
Unde brațele Tale m-au primit
Și m-au făcut să trăiesc
Clipe atât de minunate!!!
OOOOH! Creta!!!
Rai apostolic
Tărâm de basm
Binecuvântarea lui Dumnezeu!!!
Măreție și frumusețe!!!
Te iubesc, oh, Creta!!!! Sagapo!!!!
Cu dragoste de oameni rog pe bunul Dumnezeu ca să facă posibil să guste toți oamenii din bucuria pe care am trăit-o eu în insula Creta și din bucuria cu care am scris aceste poezii,
al dvs. mereu, Pr. Andrei
.
