Citiți, recitiți, documentați-vă ca să nu aveți nici un dubiu, și CUGETAȚI ADÂNC la ATITUDINEA Sf. Grigorie Palama în situația similară celei de azi, respectiv impactul ereziei asupra Bisericii Cea ”Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (cea Ortodoxă):

Dacă Sf. Grigorie Palama ar trăi astăzi, ar proceda fix în același mod, OPRIND COMUNIUNEA LITURGICĂ (împreună-rugăciunea) cu ereticii, ar fi cu siguranță catalogat ca ”extremist”, ”dezbinator”, ”taliban”/ alte epitete similare atribuite în mod injust, ca stigmat, de către ereticii ecumeniști de azi, celor puțini care, asemenea și altor Sfinți Părinți, urmând Sfintelor Canoane ale Bisericii, veșnic valabile, clare, categorice și obligatorii pentru toți credincioșii, AU OPRIT POMENIREA episcopilor căzuți în erezia ecumenistă…

Să fim mereu în Duhul Adevărului, în Duhul Sfintei Liturghii care spune între altele ca esențial:

”Să ne iubim unii pe alții CA ÎNTR-UN GÂND SĂ MĂRTURISIM pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.”…

Duminica a II-a din Postul Paștelui este poate, cel mai potrivit moment din an pentru a aprofunda adâncimea Sfintelor Canoane care se referă CLAR la ATITUDINEA pe care trebuie să o aibă credincioșii (fie ei mireni ori monahi), față de cei care din diverse motive au alunecat în înșelarea de o viclenie fără precedent a ereziei ereziilor – ecumenismul sincretist, să înțeleagă că NUMAI delimitându-se, separându-se, carantinându-se sau îngrădindu-se de erezie prin OPRIREA POMENIRII episcopului eretic, pot rămâne drept-credincioși, pot rămâne în Biserica cea ”Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”…

Doamne ajută !

Sinodul I-II de la Constantinopol,

canonul al XV-lea:

“cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de Sfintele Sinoade, sau de Părinţi, fireşte [de comuniunea] cu acela, care propovăduieşte eresul în public, şi cu capul descoperit îl învaţă în biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canonice, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop (chiar) înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi.

Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învăţători, şi nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări”.