Să ne fie de folos !

.

Puteți descărca această predică în format audio mp3 de aici – Download “2022.03.20-predica-pr-ieronim-la-duminica-sf-grigorie-palama.mp3” 2022.03.20-predica-pr-ieronim-la-duminica-sf-grigorie-palama.mp3 – Downloaded 149 times – 33,31 Mo

.

Fragment de la minutul 5 al predicii:

”Sf. Grigorie a luptat împotriva unor erezii care huleau această stare a Harului. Și anume în secolul al XIV-lea a venit acest Grigorie, mare luminătorul lumii. Pentru că, iată, în vremea aceea, apăruse o nouă erezie: deci aproape că n-a existat secol în care să nu existe erezie: și anume, erezia lui Varlaam și Achindin.

Nu s-a terminat bine, iată, Sinodul de la Lyon, în care Patriarhul Vekos a abdicat credința… Cu toate că la început s-a arătat vehement împotrva latinilor (papistașilor – n.r.), după aceea s-a dat cu ei… După aceasta s-a făcut prigonitor chiar al monahilor. …

Deci iată, au trecut aproape 50 de ani de atunci, de la 1274 până la anul 1334, când, în fruntea imperiului era Andronic al 3-lea Paleologul. Deci era dinastia Paleologilor. Și iată, a venit în Constantinopol un teolog grec, dar din Calabria Italiei, influențat de teologia apuseană. În vremea aceea, catolicismul n-a încetat să facă forțări de unire. Tot trimitea delegații: deci, de când s-a despărțit apusul de răsărit (papismul de ortodoxie – n.r.), apusul a tot încercat unitatea cu răsăritul, ca și acum. Însă niciodată cu sinceritate, însă niciodată cu scopuri bune: peștele mare înghite peștele cel mic… Adică catolicismul să înghită ortodoxia, nu catolicismul să revină la ortodoxie. Deci iată, și în vremea aceasta, Papa a trimis doi delegați la Constantinopol pentru a mijloci iarăși la unire. Deci nu trecuse nici 50 de ani de când s-a întâmplat acea unire de la Lyon. Atunci împăratul a delegat pe acest Varlaam Calabritul să le stea împotrivă. Și le-a stat împotrivă cu argumente împotriva purcederii Duhului Sfânt, dar, poziția lui s-a așezat undeva la mijloc, nu în cea a Sfinților Părinți. Adică ce înseamnă la mijloc?: poziția aceea în care, spunea: Da, într-adevăr, Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, dar confunda obârșia – Tatăl cu Fiul, tot una… Astfel încât, aceasta a stârnit indignarea unor teologi și mireni din vremea aceea.

Vedeți fraților, ce înseamnă influența? – Deci atâta timp cât acesta a studiat, chiar dacă era grec de neam, dar a studiat în Italia, în Apus: a fost influențat de teologia apuseană. … Deci, de cele mai multe ori, elevii și studenții sunt influențați de școala în care învață. Deci cum ai învățat obiectul în școală, așa îl vei preda și altora. Deaceea, întotdeauna diavolul a avut ca scop ca să prindă în mână școlile. Ca prin aceasta să distrugă viitorul, deci tineretul să învețe altceva decât ar trebui…

Același scop este și astăzi, deci școala astăzi nu mai este pepinieră de formare a tinerilor, teologia nu mai e de formare a teologilor, ci de deviere spre o viață modernă, spre o teologie modernă. Mai mult decât atâta, astăzi se studiază în occident, și nu credem că acei tineri care mai târziu vor fi și viitori ierarhi, poate, nu vor fi lăsați influențați de teologia protestantă unde studiază. Căci astăzi nu poți fi ierarh dacă nu studiezi la Saint Serge sau la Bossey, sau la Strasbourg, deci la teologia protestantă… Cum poți să combași sau să lupți împotriva ecumenismului, când protestanții și catolicii te-au promovat?…

Acesta este jocul politic, acestea sunt jocurile Satanei pentru a compromite Ortodoxia… Iată, așa a fost și acest Varlaam Calabrezul, care, cu toate că era vechi ortodox, botezat, dar influența din școală, l-a făcut să fie de poziția ereticilor.

Iată, primii care s-au sesizat în această poziție a lui Varlaam Calabrezul au fost călugării din Athos, care, prin reprezentantul lor Sf. Grigorie, care atunci era simplu ieromonah, undeva într-o chilie isihastă la Marea Lavră, a scris acele învățături clare și limpezi, prin care îi arată lui Varlaam Calabritul adevărul și cum ar trebui să gândească. 

Fraților, spune așa un scriitor al vremii numit Iosiv Vrienis, un ieromonah erudit, mare apărător al ortodoxiei, zice că:

Viața vicleană naște dogme viclene.

Iar dogmele viclene nasc viață stricată.”

Ce vrea să spună aici: Întotdeauna când au apărut erezii, au la bază o viață vicleană. Adică ori scopul de (obținere – n.r.) funcții, ori orgolii, ori interese personale – care au dus la stricarea dogmelor. Stricarea dogmelor a dus la o viață stricată, adică la depravare.

Iată, și acest Varlaam Calabritul era un om îngânfat din fire, care, citind această replică a Sfântului Grigorie Palama, s-a înfuriat foarte tare și a răspuns cu mânie și cu răzbunare la adevărul și la argumentele Sfântului Grigorie Palama. Deci s-a stârnit lumea, căci fiind un om apreciat în imperiu, de împărat și de suita lui, deci îngânfat de mândrie, n-a putut suporta această înfruntare a Părinților Aghioriți. Drept pentru care, din răzbunare, s-a dus în Athos și s-a făcut ucenic al unor călugări isihaștrii, începători – ca să afle de acolo, să pătrundă pe firul isihasmului, și de acolo să poată acuza. Aceia, ca niște neștiutori, i-au descoperit tainele vieții isihaste, astfel încât acesta, din aceasta, a făcut un mare scandal în Constantinopol, că acești monahi sunt eretici, din Athos, numindu-i ”cu sufletu-n buric”. Așa exprima el… Adică nu putea să înțeleagă că Dumnezeu se poate și-Și poate arăta energiile Sale – oamenilor, în lumea asta. Deci cu alte cuvinte, el învăța că energiile lui Dumnezeu sunt create, nu necreate. Deaceea, acest Varlaam Calabritul condamna omul să nu ajungă la luminare, la îndumnezeire și la desăvârșire. Nu credea că monahii văd în lumea asta cu ochii, deci unii dintre ei, mai sporiți, lumina necreată – așa cum au văzut-o Petru, Iacov și Ioan pe Tabor.

Deci aceasta este teologia apuseană. Teologia apuseană este amestecată cu filosofia, astfel încât niciodată n-a înțeles catolicismul trăirea ortodoxă.

Aceasta făcând iată, acest Varlaam Calabritul, a învinuit pe monahi că sunt eretici, astfel încât făcea presiuni la împăratul și la patriarhul Ioan Kalekas, să condamne pe monahii din Athos. 

Fraților, iată, Ioan Kalekas deci patriarhul de atunci, era în nedumerire, astfel încât și mulți dintre episcopi erau vătămați de concepția lui Varlaam, mulți demnitari din imperiu… Și iată,  pentru aceasta, a fot chemat Sf. Grigorie Palama din Athos și a stat 3 ani în Constantinopol, pentru a lămuri în chip teologic această dogmă și învățătură a Bisericii.

În acești 3 ani, Sf. Grigorie a scris tomusuri, învățături și scrieri prin care arăta lămurit diferența dintre esența lui Dumnezeu și energiile lui Dumnezeu.

.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

.