Vai, viituri, cicloane, taifunuri cu duiumul
Furtuni nemaivăzute, prăpăd pe-ntreg pământul
Iar moartea peste tot îşi strânge-n grab-uiumul
Boli, sute de necazuri, ce le-ngăduie Sfântul.
Stihii dezlănţuite, amară e vederea
Cu oamenii purtaţi de potopul de ape
Zilnic la ştiri, vedem, necazuri cât încape,
Rămânem împietriţi şi-amari precum e fierea.
Da, nimenea nu-şi pune, o clipă, întrebarea
De ce, Dumnezeu, Sfântul, s-a supărat pe noi
Şi oare, ce păcate au răsculat pământul
Ca apele să se reverse într-un aşa puhoi.
Continuu-omenirea, rămâne neschimbată
Păcetele-i sunt lege, strigînd mereu la cer
Ateii, sodomiţii, cu toţii laolaltă
Mulţimile de neoameni, care năvalnic pier.
Cu toată-amărăciunea, vă spunem adevărul
Că întreg Universul se răzvrăteşte foarte
Ca-n vremea când prima femeie, Eva, a muşcat mărul
Şi că păcatu-i cauza, de-aia se-ntâmplă toate!!!!
Dar oamenii, vor spune, în nepăsarea lor
Necazuri de când lumea au fost, şi multă lipsă
Şi vor continua să-noate-n marea patimilor
Fără a şti că suntem în Apocalipsă!!!
Cu dragoste pentru toți oamenii, Pr. Andrei
.
.
