Vai, viituri, cicloane, taifunuri cu duiumul

Furtuni nemaivăzute, prăpăd  pe-ntreg pământul

Iar moartea peste tot îşi strânge-n grab-uiumul

Boli, sute de necazuri, ce le-ngăduie Sfântul.

 

Stihii dezlănţuite, amară e vederea

Cu oamenii  purtaţi de potopul de ape

Zilnic la ştiri, vedem, necazuri cât încape,

Rămânem împietriţi şi-amari precum e fierea.

 

Da, nimenea nu-şi pune,  o clipă, întrebarea

De ce, Dumnezeu, Sfântul, s-a supărat pe noi

Şi oare, ce păcate au răsculat pământul

Ca apele să se reverse într-un aşa puhoi.

 

Continuu-omenirea, rămâne neschimbată

Păcetele-i sunt lege, strigînd mereu la cer

Ateii, sodomiţii, cu toţii laolaltă

Mulţimile de neoameni, care năvalnic pier.

 

Cu toată-amărăciunea, vă spunem adevărul

Că întreg Universul se răzvrăteşte foarte

Ca-n vremea când prima femeie, Eva, a muşcat mărul

Şi că păcatu-i cauza, de-aia se-ntâmplă toate!!!!

 

Dar oamenii, vor spune, în nepăsarea lor

Necazuri de când lumea au fost, şi multă lipsă

Şi vor continua să-noate-n marea patimilor

Fără a şti că suntem în Apocalipsă!!!

 

 

 

                       Cu dragoste pentru toți oamenii,   Pr. Andrei

 

.

 

.