”Lipsa de experiență a dascălului îi distruge pe ucenici, iar nesârguința ucenicilor îl pune în primejdie pe dascăl. Nici dascălului nu trebuie să-i lipsească ceva din ceea ce este necesar pentru îndreptarea ucenicilor, nici ucenicii nu trebuie să nesocotească vreunul dintre sfaturile lui.

Și rătăcirea ucenicilor și neîngrijirea călăuzitorului duhovnicesc de cei care păcătuiesc este lucru grav și primejdios.

Deasemenea, nu trebuie să se creadă că acest rang este pretextul odihnei și desfătării, fiindcă cel mai obositor lucru este ca cineva să călăuzească suflete. Cei ce păzesc cai sau alte dobitoace, nu întâlnesc împotrivire de la cirezi, și de aceea le păzesc lesne. Însă pentru cei care călăuzesc oameni, varietatea caracterelor și viclenia cugetelor fac supravegherea mai grea. Și trebuie ca cei cărora le este încredințată o astfel de lucrare să se pregătească lafel ca pentru o muncă obositoare, pentru a răbda slăbiciunile celorlalți fără nici un pic de răutate, iar despre cele pe care le scapă din necunoaștere, să-i învețe cu îndelungă răbdare.

De aceea, după cum se spune în Vechiul Testament, în templu, butoiul cu apă se sprijinea pe boi, iar făclia era așezată pe loc statornic. Făclia înseamnă că cel care este pus să-i lumineze pe ceilalți trebuie să fie statornicit din toate părțile, să nu aibă nimic șubred sau gol și să i se scoată la strung toate părțile de prisos, toate cele care nu le vor fi spre folos și pildă celor care-l văd. Boii care ridică butoiul arată că cel căruia i s-a dat o asemenea lucrare este dator să nu se ferească de nici un necaz care vine asupra lui, ci să rabde poverile și necurățiile celor mai mici, până în punctul în care ar cădea el în primejdie.

Căci negreșit, dacă vrea să curățească faptele celor care vin la el, vrând-nevrând se va păta oarecum și el, după cum țeava butoiului curățește mâinile celor care se spală, dar primește și ea din murdăria lor. Întrucât cel care vorbește depre patimi și îi curățește pe ceilalți de petele lor este cu neputință să nu se murdărească, fiindcă însăși aducerea aminte obișnuiește să-i murdărească cugetul. Chiar și dacă faptele rușinoase nu se spun în amănunt, totuși murdăresc suprafața minții atunci când sunt povestite și o tulbură cu culori lipsite de limpezime.

Trebuie ca duhovnicul să fie și experimentat, încât să cunoască toate metodele vrăjmașului, pentru a descoperi ucenicilor lui nevoințele pe care ei nu le cunosc și pentru a le spune acestora depre uneltirile diavolului, ca să le dăruiască lor biruința și să fie încununați la sfârșiul luptei. Însă un asemenea duhovnic este rar și nu este ușor de găsit (…)

Spun acestea nu pentru a-i împiedica pe unii să-i conducă pe tineri la evlavie, ci pentru a-i ruga să se obișnuiască mai întâi cu virtutea, și să nu se apuce vremelnic de această lucrare, având în mintea lor doar pe cele plăcute și slujirea din partea ucenicilor și laudele de afară, uitând de primejdia care urmează.

Nici să nu preschimbe uneltele de război în unelte agricole înainte de a se înstăpâni pacea definitivă. Când cineva supune patimile și nu-l mai amenință de nicăieri războaiele și nu mai are nevoie de arme de apărare, doar atunci este bine să-i cultive pe ceilalți.”

.

(Sfântul Nil, Filocalia I, pp.254-255)

.

.

CITIȚI AICI TEXTUL IMNULUI ROMÂNIEI:

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE !!!

.

.