Toți aceștia au grăit în zilele împăratului Dioclețian și ale lui Timotei, dregătorul Campaniei, din Italia. Sfântul Ianuarie s-a născut în Neapole și era episcop de Nola, când Dioclețian a aprins focul prigoanei împotriva creștinilor. Deci, la Putiole au fost închiși mulți credincioși, printre care și diaconii Soson, Proclu, precum și doi mireni, Eutihie și Acution, care au mărturisit dreapta credință, cu mult curaj. Sfântul episcop iubea mult pe Soson și avea mare încredere în el, pentru înțelepciunea și sfințenia sa și, adesea, se împărțea bucuros din lumina învățăturilor lui.

A mers, deci, episcopul la Putiole să vadă pe cei închiși, ducându-le cele de trebuință. De aceasta auzind, dregătorul Timotei a dat poruncă să fie prins și fericitul Ianuarie și să fie purtat în lanțuri, până la locul de chinuire. În drum, au venit să-l vadă, Faust diaconul, dimpreună cu Dezideriu citetul, și au fost prinși și ei, împreună cu episcopul lor.

După multe chinuri, din poruncă împărătească, toți acești creștini și episcopul lor au fost osândiți să fie dați la fiare, în circ, locul de petrecere al păgânilor. Și fiarele i-au cruțat, neatingându-se de ei.

Socotind că numai prin vrăjitorie creștinii scapă de la această cruntă moarte, s-a dat poruncă să li se taie tuturor capetele. Și așa, a primit Sfântul Ianuarie, împreună cu ceilalți creștini, cununa muceniciei pentru Hristos.

.

.

 Întru această zi, pătimirea Sfântului Teodor, Mucenicul din Perga Pamfiliei și a celor împreună cu dânsul.
.

    Pe când împărățea Antoniu la Roma (138-161), iar în Perga Pamfiliei (Asia-Mica) stăpânea Teodot dregătorul, s-a făcut alegere de tineri pentru tagma ostățească. Printre acești tineri frumoși și voinici la trup a fost și tânărul Teodor din Perga Pamfiliei. Deci, înfățișându-se înaintea dregătorului, acesta i-a dat poruncă să se închine și să aducă jertfă idolilor, dovedind astfel credința lui către împărat. Tânărul, însă a răspuns, mărturisind, pe față, că el este creștin și nu se închină decât lui Hristos Dumnezeu.

Atunci, a poruncit dregătorul să-l bată pe el și la multe și înfricoșătoare chinuri l-a supus, pe care tânărul Teodor le-a îndurat cu mult curaj, minunând pe toți cei de față, cu puterea credinței lui. Iar din pricina multei sălbăticii și a marii răutăți a chinuitorilor, precum și din pricina marii credințe a mucenicului, Hristos a făcut minuni prin el, că a rămas viu și nevătămat din aceste chinuri de moarte.

Deci, a chemat dregătorul pe un slujitor idolesc, care era de față, și l-a întrebat: „Cum îți este numele?” Răspuns-a acela: „Dioscor îmi este numele meu.” Zis-a către dânsul dregătorul: „Ce fel de vrăji fac creștinii, de intră cu îndrăzneală în foc și rămân nearși?” Răspuns-a Dioscor: „Creștinii nu sunt vrăjitori, ci numele lui Hristos este așa de puternic, încât, oriunde este chemat, acolo toate măestriile vrăjitorești se strică și dracii se cutremură. Până azi am fost slujitor idolesc, asemenea ție, în credința păgânească, dar, văzând acum pe fericitul Teodor, nebiruit de chinurile tale și nears de foc, am cunoscut puterea lui Hristos, și m-am întărit în credința în El și voiesc astăzi să mă fac ostaș al Lui, împreună cu Teodor.” Zis-a către dânsul dregătorul: „Dacă așa grăiești, Dioscor, atunci intră în foc, ca și Teodor.” Deci, l-au dezbrăcat pe Dioscor și el, intrând în cuptorul cel aprins, a strigat: „Mulțumesc Ție, Doamne Iisuse, Dumnezeul lui Teodor, că mă rânduiești și pe mine cu robii Tăi; primește cu pace sufletul meu.” Și, acestea zicând, și-a dat duhul și a luat în ceasul acela cununa muceniciei, ca și tâlharul de pe cruce, Raiul.

Cât despre Teodor, fiind el aruncat în temniță și iarăși scos în alte chinuri, Dumnezeu i-a îngăduit o mare mângâiere, să vadă pe mama sa Filipa, care stătuse în robie timp îndelungat și care scăpase chiar atunci ca prin minune, și acum, venise să-l vadă și să-i dea curaj, să îndure toate chinurile până la capăt, pentru Hristos. Și, fiind îndemnată de stăpânitorii cetății, să înduplece pe fiul său să se închine idolilor și să-și cruțe viața, îndurerata mamă a răspuns că fiul ei va îndura toate chinurile, dar nu se va lepăda de credința sa, chiar de ar fi răstignit pe cruce.

Și a fost răstignit pe cruce, cu adevărat, Sfântul Teodor și, după trei zile de suferințe, și-a dat duhul, iar mamei sale i s-a tăiat capul, învrednicindu-se amândoi a suferi moarte mucenicească pentru Hristos.

 

.
.
Întru această zi, învățătură din Pateric, despre nălucirile drăcești
.
    Unui frate oarecare i s-a arătat, într-o noapte, diavolul, în chip de înger luminat și i-a zis lui: „Eu sunt Gavriil și sunt trimis la tine să-ți aduc ție o veste bună.” Iar fratele i-a răspuns lui: „Poate că ai fost trimis la alții, că eu sunt păcătos și nu sunt vrednic să văd înger.” Aceasta el zicând, vicleanul îndată a pierit dinaintea lui și s-a făcut nevăzut. Drept aceia și grăiesc bătrânii: „Chiar de s-ar arăta cu adevărat, cuiva, îngerul, să nu-l primească pe el, ci să se smerească zicând: „Nu sunt vrednic a vedea înger, petrecând eu în păcate.” Asemenea zicea și un oarecare stareț despre sine: „Stând eu, în chilia mea și nevoindu-mă, am văzut aievea pe draci și nu-i băgam în seamă pe ei.” Iar diavolii, văzându-se biruiți de stareț, unul s-a apropiat, zicându-i lui: „Eu sunt Hristos.” Iar starețul, văzându-l, și-a închis ochii săi, zicând: „Eu nu sunt vrednic să văd pe Hristos, că El însuși a zis: „Mulți hristosi mincinoși vor fi și vor înșela pe mulți”. Iar diavolii, auzind aceasta, s-au stins și s-au făcut nevăzuți, iar starețul a lăudat pe Dumnezeu.

Deci, au zis bătrânii: „Să nu dorească nimeni să vadă pe Hristos sau pe vreun înger cu simțurile, ca nu cumva să-și piardă mintea sa desăvârșit; că va rămâne fără de minte, primind lup în loc de păstor și închinându-se dracilor, vrăjmașilor săi.” Că începătură înșelăciunii minții este mărirea deșartă, de care omul fiind mișcat, se ispitește a cuprinde pe Dumnezeu în chipuri și asemănări. După dreptate, este, însă, ca nicidecum să nu te ispitești tu de una ca aceasta. Că, la unele vremi, dracii se împart între ei și unii se arată în chip de îngeri, amăgindu-ți mintea ta și zicând că ar fi ei sfinți îngeri, dându-ți gânduri de te înfioară. Și, de voiești să ai ajutor, să te rogi îndată asupra lor și să-i blestemi, cu numele lui Hristos. Atunci, chiar dacă nu vor, se vor duce cei ce înșeală pe tine, Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

.