În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici Proclu și Ilarie
Acești sfinți au trăit în zilele împăratului Traian și ale lui Maxim ighemonul. Ei erau de neam din satul Caliptul, aproape de Anghira. Deci, fiind prins Sfântul Proclu și mărturisind pe Hristos înaintea împăratului, a fost dat pe seama lui Maxim ighemonul, și a fost cumplit chinuit. După acestea fiind dus ca să fie omorât cu săgeți, s-a întâlnit cu nepotul său Ilarie, care s-a închinat moșului său. Și pentru aceasta a fost prins de către elini.
Sfântul Proclu rănit de mulțimea săgeților s-a mutat către Domnul. Iar Sfântul Ilarie, mărturisind că este creștin, a fost mult chinuit și apoi, tăindu-i-se capul, a fost pus cu Sfântul Proclu la un loc.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Veronica, pe care a vindecat-o Hristos de curgerea sângelui, și care cu pace s-a savârșit.
Sfânta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tămăduită de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de mulți ani (cf. Matei 9, 20). În semn de mulțumire și slavă adusă lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitorul ținând mâna unei femei îngenunchiate înaintea lui. La picioarele statuii — unde pe o placă se putea citi : Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii — creștea o plantă tămăduitoare de orice boală. Veronica a așezat această statuie în fața casei ei, așa încât toți trecătorii să o cinstească și să-mi aducă aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducând o viață sfântă, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca și în ceruri să se bucure de Chipul Domnului.
Dupa o tradiție latină, sfânta Veronica a fost femeia care a șters fața însângerată a Domnului, când își purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi rămas astfel imprimat pe mahramă, care a fost considerată astfel o icoană „nefăcută de mână omenească”. Însă după o foarte veche scriere apocrifă, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecată de scurgerea de sânge, și care, aflându-se în posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la împăratul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis Sfântului Clement, episcopul Romei (prăznuit la 24 noiembrie).
.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul părinte al celui dintre sfinți Părintelui nostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a săvârșit
Sfantul Mihail Maleinul s-a nascut catre anul 894 in regiunea Charsian din Capadocia, si a primit la botez numele de Manuel. Era ruda cu imparatul bizantin Leon al VI-lea cel Intelept (886-911). La vârsta de 18 ani a plecat in Bitinia, la Manastirea Kiminas (Kyminas), sub ascultarea si indrumarea batrânului Ioan Heladites, care la tun in monahism cu numele de Michel. Ramânând în ascultare grea în ciuda vitei lui imparatesti, Mihail s-a umplut de smerenia Domnului nostru Iisus Hristos.
Asa se face ca dupa un timp a fost hirotonisit, fiind chemat la preotie. Prin rugaciune si studiul Scripturilor, Mihail a aratat cum preotia si calugaria merg impreuna, atragând harul discernamântului si al patrunderii inimilor si situatiilor. Intelegerea neputintei omenesti l-a facut iubitor si ingaduitor cu oamenii, totdeauna mângâiendu-i si rugânde-se pentru ei, incât adeseori s-au implinit si minuni prin rugaciunile lui.
Dupa multe osteneli calugaresti, sfantul Mihail primeste de la staretul sau binecuvântarea de a trai ca anahoret-eremit. Cinci zile din saptamâna el se retrage intr-o pestera nu departe de manastire, in rugaciune si linistire (isihie), iar sâmbata si duminica revine in comunitatea fratilor pentru a participa la sfintele slujbe si a se impartasi cu Sfintele Taine.
Prin exemplul sau de viata duhovniceasca, sfantul ascet a atras multi doritori de mântuire. Astfel ca, in locul numit Lacul Uscat, cuviosul a intemeiat o manastire de calugari, cu o regula de viata foarte stricta. Cand manastirea s-a intarit, sfântul s-a urcat si mai sus in munti si a intemeiat acolo o alta manastire. Asa, cu osteneala cuviosului Mihail, intreg muntele Kimina (Kyminas) s-a umplut de obsti manastiresti, de unde rugaciuni se inaltau fara incetare catre Tronul cel de Sus.
Catre anul 953, un tânar, numit Avraam, s-a alaturat obstii fratesti ce inflorea sub indrumarea sfântului staret Mihail; acesta i-a dat numele de Atanasie. Mai târziu, sfântul Atanasie (praznuit la 5 iulie) a ajuns in Muntele Athos, unde a întemeiat prima manastire cu viata de obste: Marea Lavra. In zidirea si impodobirea acestei mari manastiri, sfântul Atanasie a avut in ajutor pe nepotul sfântului staret Mihail, viitorul împarat bizantin Nichifor Focas (963-969), care l-a cunoscut pe Atanasie intr-una din vizitele la manastirea unchiului sau Mihail.
Dupa cincizeci de ani de osteneli si lupte calugaresti, sfântul Mihail Maleinos (Maleinul) a adormit in pace, catre anul 962.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Serapion cel nou, care în foc s-a săvârșit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Andrei Stratilatul, Faust, Mina și cu soții lor.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, de cea parte la Sigmata.
Tot în această zi, Cinstirea Sfintei Icoane Prodromița de la Muntele Athos
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul – trecut la Domnul în 12 iulie 1994
Întâmplări cutremurătoare cu părintele Paisie Aghioritul
Nişte vizitatori cu duh lumesc l-au întrebat pe părintele Paisie: De ce nu coborâţi în lume ca să ajutaţi mai activ şi mai practic? Lumea are nevoie. Şi bătrânul a răspuns: Şi atunci cine se va ruga pentru fraţii mei pakistanezi, pentru indieni? Cine se va ocupa şi se va interesa de ei? Părintele Paisie nu vedea strâmb lucrurile. Cu rugăciunea lui, îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi este cunoscută tuturor puterea rugăciunii lui, ca şi a tuturor sfinţilor, mai vechi şi mai noi.
Este foarte cunoscut şi următorul eveniment minunat. Cu câţiva ani în urmă, un copil a scăpat de sub supravegherea părinţilor lui şi a ajuns sub roţile unui camion. Însă copilul a fost salvat, precum a mărturisit el însuşi, din cauza intervenţiei unui bătrânel. În mod ciudat, acest bătrânel a dispărut. Salvarea copilului de la moarte sigură a rămas un mister. Când copilul s-a dus apoi la Sfântul Munte Athos cu tatăl lui, l-a recunoscut în persoana părintelui Paisie pe salvatorul lui. Părintele Paisie a obiectat că în acea vreme el se afla în Sfântul Munte. În fine, a întrebat de ora la care s-a petrecut întâmplarea şi a recunoscut că la acea oră el se roagă pentru accidentele rutiere!
Asemănătoare cu aceasta este şi următoarea întâmplare:
Părintele Paisie dedicase noaptea întreagă rugăciunii; numai în zori se odihnea vreo două ore, ca să poată iubirea lui să răspundă lumii îndurerate care îl vizita. Noaptea se ruga foarte mult pentru tinerii care sunt necăjiţi şi mai ales pentru cei care îşi pierd nopţile în diversele centre de distracţie şi îşi pun viaţa în pericol. Întâmplările care arată că rugăciunile părintelui Paisie îi apără pe mulţi de impasuri sunt foarte multe. El însuşi, desigur, niciodată nu recunoştea că a făcut ceva. Una dintre aceste întâmplări o vom povesti aici ca mic exemplu al marii lui iubiri:
Un tânăr… din Atena, era om de distracţie, nu avea absolut nicio legătură cu Biserica şi cu religia, nici părinţii lui. O dată, deci, pe la ora 3 noaptea, gonea cu motocicleta lui cu viteză ameţitoare şi urca pe strada Kavala, îndreptându-se de la Atena spre Dafni. Pe când gonea ameţitor, dintr-o dată vede în faţa lui un bătrân monah! S-a zăpăcit şi luând piciorul de pe acceleraţie a redus viteza, apăsând şi frâna. Imediat bătrânul a dispărut din faţa ochilor lui în mod misterios, exact aşa cum apăruse. În aceeaşi clipă, însă, s-a întâmplat ceva care i-a tăiat respiraţia: în locul unde apăruse bătrânul monah, din dreapta, a trecut un camion de mare tonaj, nerespectând culoarea roşie a semaforului şi trecând cu viteză foarte mare. Dacă nu s-ar fi petrecut înainte apariţia bătrânului monah, tânărul ar fi fost deja mort, pentru că ar fi trecut peste el camionul! Tremurând, aşadar, şi-a continuat drumul, în vreme ce inima lui s-a umplut de gânduri de nedumerire şi de mirare pentru inexplicabila întâmplare.
După mult timp, nişte prieteni de-ai lui l-au obligat să meargă cu ei în Sfântul Munte, ca să vadă un stareţ care, după cum spuneau aceştia – a făcut minuni. Au venit, deci, în Sfântul Munte, iar când au ajuns la Panaguda (chilia părintelui Paisie), tânărul a rămas… mut de uimire! În faţa lui l-a văzut clar pe bătrânul monah care, cu apariţia lui misterioasă, îi salvase viaţa! A povestit întâmplarea bătrânului şi acesta – aşa cum făcea întotdeauna – a încercat să îi strice părerea şi să nu recunoască ceea ce s-a întâmplat. Adică a încercat să-l facă pe tânăr să nu creadă nici el însuşi că bătrânul Paisie fusese cel care i se arătase. Dar acesta era ferm convins şi nu putea să nege ceea ce văzuse cu proprii lui ochi. S-a minunat, însă, în acelaşi timp de smerenia bătrânului, care pentru nimic nu a vrut să recunoască adevărul.
Şi bătrânul avea dreptate din punctul lui de vedere, căci potrivit părerii lui corecte înţelegea că Altul era cel care lucra faptele cele minunate şi nu el însuşi. Concret, el zicea:
Singurul lucru pe care pot să-l fac, cu ajutorul lui Dumnezeu, este să mă rog cu durere, smerit, toată noaptea pentru toţi cei care se află pe drumuri şi sunt în primejdii. Bunul Dumnezeu, aşadar, încearcă să găsească motiv ca să îi salveze pe copiii Lui cei neastâmpăraţi şi neascultători şi ia ca pretext rugăciunea mea proprie şi acţionează El Însuşi. Însă Domnul, pentru că este smerenia în sine, nu vrea să Se arate, ci – considerând drept cauză rugăciunea mea – pune un înger cu înfăţişarea mea să acţioneze şi astfel… eu dau de bucluc! (Ieromonah Hristodulos, Σκεύος εκλογής – Vasul ales, pp. 29-30)
OrthoGrafitti, traducere de Pr. Dr. Ciprian-Ioan Staicu
Despre Cuviosul Paisie Aghioritul
Parintele Paisie Aghioritul – un dar al lui Dumnezeu catre oamenii epocii noastre
„Monahul care străbătea cerurile”
Harismele Cuviosului Paisie Aghioritul
1. Harisma tămăduirilor
2. Harisma scoaterii și a biruirii diavolilor
3. Harisma înainte-vederii (a proorociei)
4. Harisma străvederii (era “văzător cu duhul”)
5. Harisma discernământului
6. Harisma mângâierii
7. Harisma deosebirii duhurilor
8. Harisma cuvântului și a teologiei – cea mai înaltă dintre toate harismele Duhului Sfânt
![]() |
Cuviosul Paisie Aghioritul, sfătuind pe închinători |
Una din puținele înregistrări video cu Părintele Paisie Aghioritul, în care smeritul monah îi sfătuiește pe închinători, în curtea Colibei sale, Panaguda Dați Refresh (apăsați tasta F5) la acestă pagină web înainte de a vedea videoclipul, pentru a-l viziona corect |
---|
…
9. Harisma depășirii legilor firii
-
- Uneori, Cuviosul Paisie Aghioritul nu era udat de ploaie – desi in jurul sau ploua, pe el nu il atingea nicio picatura !
- Cand Cuviosul Paisie Aghioritul vroia, se facea nevazut: desi se aflau oameni in jurul sau, nu il vedeau !
- De multe ori, Parintele Paisie Aghioritul, in vremea rugaciunii, se ridica in vazduh si cu trupul; chiar si atunci cand lucra sau mergea, a fost vazut ca nu calca pe pamant (era ridicat de la pamant cam la vreo treizeci de centimetri).
- Oriunde mergea, Cuviosul Paisie Aghioritul raspandea peste tot har dumnezeiesc, prin care ii ajuta pe oameni sa depaseasca legile firii in diferite situatii; printr-o simpla binecuvantare, ii umplea pe oameni de har si ii facea sa simta prezenta lui Dumnezeu. Mai mult decat atat, chiar prin simpla sa prezenta, smeritul monah Paisie Aghioritul ii adapa pe oameni cu bucurie, pace si siguranta dumnezeiasca.
- Desi era un om firav (datorita vietii sale ascetice), Parintele Paisie Aghioritul, dupa ce isi facea Semnul Sfintei Cruci si se ruga putin, ridica doar cu mainile sale chiar si stancile peste masura de grele, stanci care nu au putut fi ridicate de mai multi oameni !
- Parintele Paisie Aghioritul nu era “prins” in fotografii sau pe casete audio sau video; datorita smereniei sale, Cuviosul Paisie evita sa fie fotografiat, filmat sau inregistrat; ceda doar in fata oamenilor sensibili si smeriti, ca sa nu fie raniti de refuzul sau – din dragoste isi jertfea chiar si smerenia. Multi oameni l-au fotografiat in ascuns, dar fotografiile ieseau complet negre, ca si cum obiectivul ar fi fost acoperit cu capacul de protectie, alteori se ardea filmul sau se bloca aparatul, sau fotografia iesea foarte clar, dar Cuviosul Paisie Aghioritul nu aparea in poza. Atunci cand unii il inregistrau pe Parintele Paisie in ascuns, uneori caseta nu mergea deloc, sau se derula complet si nu inregistra nimic, sau se inregistrau toate celelalte sunete (discutii ale altor persoane care erau de fata, ciripitul pasarilor, alte zgomote), dar vocea Parintelui Paisie lipsea; alteori, casetofoanele inregistrau numai inainte si dupa discutia cu Parintele Paisie. In toate situatiile in care oamenii incercau sa-l inregistreze pe ascuns, desi ii rugase la inceput sa inchida aparatele, Cuviosul Paisie Aghioritul stia ca este inregistrat, si uneori le spunea: “Chiar daca nu le veti inchide, nu vor inregistra”, lucru care se si intampla.
10. Harisma anulării distanțelor
11. Cuviosul Paisie aude atunci când este chemat prin rugăciune
12. Harisma cunoașterii stării celor adormiți
Cuviosul Paisie Aghioritul vorbind cu 2 germani în limba Cincizecimii |
13. Harisma comunicării în limbi pe care nu le-a învățat niciodată
14. Harisma arătărilor cerești
15. Harisma radierii Luminii necreate
16. Harisma miresmei dumnezeiești
![]() |
Părintele Paisie Aghioritul, hrănind un iepuraș |
17. Harisma împrietenirii cu animalele sălbatice
18. Harisma rugăciunii pentru întreaga lume
![]() |
Părintele Paisie Aghioritul, îngenuncheat la rugăciune |
![]() |
Cuviosul Paisie Aghioritul, așezat lângă sihăstria sa |
19. Harisma dragostei
20. Harisma jertfirii de sine
Neobositul Părinte Paisie Aghioritul, servindu-i pe închinători |
Adormirea Cuviosului Paisie Aghioritul
![]() |
Mormântul Cuviosului Paisie Aghioritul, din curtea Mănăstirii Sf. Ioan Teologul, de la Souroti (Tesalonic, Grecia) |
Recunoașterea sfințeniei (canonizarea) Cuv. Paisie Aghioritul
http://patriarhia.ro/intensificarea-misiunii-sociale-si-apararea-unitatii-bisericesti-8065.html
http://patriarhia.ro/intensification-of-the-social-mission-and-defence-of-the-church-unity-8074-en.html
1 Cei mai renumiti Sfinti Capadocieni sunt: Sfintii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur), Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Arsenie Capadocianul.
2 Parintele Paisie Aghioritul a fost trecut in randul Sfintilor Bisericii Ortodoxe de catre Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol pe data de 13 ianuarie 2015, iar pe 3 si 4 iunie 2015, Biserica Ortodoxa Romana l-a inscris pe Cuviosul Paisie Aghioritul in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane, cu ziua de pomenire 12 iulie. Mai multe detalii gasiti in ultima sectiune a acestui articol, intitulata: „Recunoasterea sfinteniei (canonizarea) Cuv. Paisie Aghioritul”.
3 Staretul Porfirie Kafsokalivitul este un alt Sfant ortodox grec, mare facator de minuni, care a adormit intru Domnul pe 2 decembrie 1991 si a fost trecut de curand in randul Sfintilor.
4 Harisma reprezinta un dar special (duhovnicesc) al Duhului Sfant, care este insotit de anumite puteri minunate (iesite din comun) atunci cand este exercitat exterior. Harismele sunt daruite de Dumnezeu oamenilor care se afla pe calea desavarsirii si care au fost inzestrati natural cu anumite aptitudini; totusi, harismele nu sunt rodul muncii unei persoane, ci sunt un dar exclusiv al Duhului Sfant. Harismele se deosebesc de talente prin faptul ca harismele vizeaza madularele trupului lui Hristos, in timp ce talentele pot fi folosite chiar impotriva Bisericii.
5 Apoftegma reprezinta o gandire adanca, exprimata simplu si lapidar.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
b
n