Binevestitorului mântuirii noastre, lui Gavriil Arhanghelul, marele slujitor al lui Dumnezeu, care a făcut oamenilor atâtea binefaceri, atât în Legea veche, și în cea nouă, Biserica îi alcătuiește astăzi al doilea sobor de prăznuire, mulțumindu-i pentru toate slujirile lui, cunoscute din Scriptură și din tradiția Bisericii, întocmai ca și la întâia sa prăznuire, din ziua de 26 martie, după Buna Vestire. Drept aceea,  Biserica înnoiește astăzi pomenirea arătărilor lui cele minunate, făcute din dumnezeiască poruncă, și le proslăvește.

Arhanghelul Gavriil este acela care, pe Moise, ce fugea de la fața lui Faraon, în pustie, l-a învățat scrierea cărților, descoperindu-i facerea lumii, facerea lui Adam, omul cel dintâi, viața și căderea lui, neamurile cele mai dinainte, potopul și despărțirea limbilor și toată înțelepciunea. El este acela care a tâlcuit Proorocul Daniil, arătările cele minunate, închipuite prin tot felul de fiare, i-a descoperit, apoi, slobozirea poporului lui Dumnezeu din robia Babilonului, vremea venirii lui Hristos în lume și întruparea Lui din Preacurata Fecioară. El este acela care s-a arătat Sfintei și Dreptei Ana, pe când ea se ruga cu lacrimi, zicându-i: „Ana, s-a auzit rugăciunea ta la Dumnezeu și, iată, vei zămisli și vei naște pe Fiica cea Binecuvântată, prin care se vor binecuvânta toate semințiile pământului; și vei chema numele ei Maria.” Asemenea și Sfântului Ioachim, tot el i-a spus că vor naște pe Maica lui Mesia, Care va mântui neamul omenesc. Același Arhanghel s-a arătat preotului Zaharia și i-a binevestit dezlegarea nerodirii femeii sale, Elisabeta, și nașterea Sfântului Ioan, Înainte-mergătorul Domnului.

Acest slujitor al lui Dumnezeu a stat înaintea preacuratei, la Nazaret, și i-a binevestit zămislirea Fiului lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt. Tot acesta s-a arătat și lui Iosif, încredințându-l, prin vis, despre Fecioara cea neispitită de nuntă. Acest Înger al Domnului s-a arătat și păstorilor ce-și păzeau turmele, noaptea, și le-a zis: „Vă binevestesc vouă bucurie mare: că s-a născut astăzi Mântuitorul.” Și, îndată, o mulțime de îngeri au cântat: „Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” Prin acest Înger, la vremea patimilor Sale, Mântuitorul a primit întărire, deoarece Gavriil, puterea lui Dumnezeu se tâlcuiește, și, ca unul care, pe lângă altele, are și această slujire, de a întări pe cei ce sunt în nevoință. Acest Înger s-a arătat și mironosițelor, stând pe piatra mormântului și vestindu-le învierea din morți a lui Hristos. Ca cel ce a fost binevestitorul zămislirii și al nașterii, același s-a arătat a fi și Îngerul învierii. În sfârșit, același Înger, arătându-se Preacuratei, i-a spus de cinstita ei adormire și de mutarea ei cu trupul, de la cele pământești, la cele cerești.

Deci, pomenind aceste multe arătări, din Legea veche și din cea nouă, ale acestui Înger și știind mijlocirea lui cea neîncetată către Dumnezeu, pentru neamul omenesc, Biserica îi alcătuiește sobornicească prăznuire, pentru ca poporul lui Dumnezeu să se deștepte totdeauna și cu căldură să alerge, proslăvind ajutorul și sprijinul acestui atât de mare binefăcător al său. Se cade a aminti că, în afară de ziua de astăzi, 13 iulie, Biserica mai cinstește, pe acest Înger, la 26 martie și la 8 noiembrie.

Întru această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Golinduhia, care s-a numit, mai pe urmă, Maria (sec.VI)

Aceasta a fost din Persia și locuia cu un bărbat, care era mai mare peste magi, pe vremea lui Chosroe (590-628), împăratul perșilor și a lui Mauriciu (582-602), împăratul romanilor. Și, având ea un vis, în care îngerul lui Dumnezeu i-a arătat un loc întunecat și plin de foc, unde erau strămoșii ei, morți ca închinători la idoli, i-a mai arătat încă și alt loc luminos, în care se veseleau aceia care slujeau lui Hristos. Deci, voind și ea să intre în locul cel plin de lumină, a fost oprită de îngerul cel ce se arătase, care i-a zis că în locul acela necredincioșii nu pot să intre. Îndată după visul acesta, venindu-și în sine, fericita a crezut în Hristos și s-a botezat, numindu-se Maria. Deci, pentru pricina aceasta, a fost osândită atât de bărbatul său, cât și de împărat. Și a fost trimisă la cetățuia Lithei, unde a trăit optsprezece ani, într-o închisoare, și, nevrând a se supune poruncii, a fost aruncată într-o groapă, în care era o fiară. Stând acolo patru luni a îmblânzit în așa fel fiara, încât se culca și se odihnea deasupra ei. A luat și dar de la Dumnezeu să nu se mai gândească la foame. Deci, scoțându-o de acolo, a fost dată pe seama feciorului lui Chosroe, ca să o cerceteze. Și a fost bătută cu toiege, într-un sac plin cu funingene, și a fost aruncată, apoi, într-un loc părăsit, dar ea a fost păzită fără nici o vătămare. Au dat-o. apoi, la o casă de desfrâu și, mergând mulți pătimași acolo, nu o aflau, căci era acoperită de ochii lor, în chip preaslăvit. Și, târând-o pe pământ ca să-i pricinuiască moartea a fost izbăvită de înger. Iar ei, părându-i rău că nu a pătimit, ca să ia cununa Mucenicilor, a fost lovită de înger cu sabia și i s-a părut că a fost tăiată, încât chiar și hainele ei s-au umplut cu sânge și făcea multe tămăduiri. Deci, rămânând nevătămată, a mers la Ierusalim și, închinându-se la Sfintele Locuri, a cunoscut credința ortodoxă a Bisericii, s-a dus, apoi, la Constantionopol și și-a aflat sfârșitul într-o mănăstire de fecioare, lângă cetatea Nisibe și așa s-a mutat către Dumnezeu.

Întru această zi, învăţătură a Sfântului Vasilie, despre toată fapta bună

Fraților, să fim binefăcători și milostivi, să urmăm Stăpânului nostru, ca să nu ardem în văpaia cea veșnică. Să nu primim de la Dumnezeu bogăția cu suflet rău, căci, așa mulți săraci s-au făcut în Împărăția Cerurilor. Să nu prilejuim lacrimi săracilor prin averea noastră, ca să putem moșteni veșnicele bunătăți. Și, așa, să câștigăm pe Domnul. Cel care a zis: „Miluiește, și vei fi miluit. Cu ce măsură veți măsura, se va măsura vouă”. Să privim la sfinții bărbați și la sfintele femei, care, pentru dragostea lui Dumnezeu, un trup aveau, dar și pe acela uscat și omorât cu postul, cu privegherea și cu setea, prin privegherea de noapte și în rugăciuni, prin închinăciuni cu lacrimi către Atotputernicul Dumnezeu, adică gura fiind pentru rugăciune, ochii pentru priveghere și lacrimi, mâinile pentru a le ridica spre Dumnezeu, stând în picioare, ziua și noaptea. Așa să strunim trupul, pentru ca sufletul, la cer, să-l ridicăm. Cei ce greșiți, să alergați la pocăință. Cei ce alergați, sârguiți-vă. Cei bogați, dați la săraci. Cei cu dreagătorii, împodobiți-vă cu smerenie. Cei săraci, primiți cu mulțumire și cu supunere. Preoților, îmbrăcați-vă în blândețe și dreptate. Judecătorilor, judecată dreaptă să faceți, să izbăviți pe sărac și pe văduvă, și să răscumpărați pe săracul cel asuprit. Pe cei robiți să-i izbăviți de la moarte și să nu treceți cu vederea pe cel ce zace înaintea porții voastre. Pe urmele Celui de obște și bun Stăpân, să mergem. Să fugim de vrăjmașul înșelător, cel ce pierde sufletele noastre. Să ne sârguim spre dumnezeiasca viață, de care trebuie să ne apropiem, după ce zăbovim puțin în veacul acesta. Iar, de ne lenevim, atunci să ne aducem aminte de Cel ce a pătimit pentru noi. Care ne va dezlega de legăturile păcatelor. Să schimbăm grija cea trupească, și de puțină vreme, pe grija cea duhovnicească și pururea fiitoare. Dumnezeului nostru, slavă!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Teodor Studitul, despre mânie

Fraților și părinților, puțin ne-am depărtat de la voi și, iată, îndată venind, am aflat între voi neorânduieli. Și, oare, se cade înaintea soborului a arăta aceasta? Și atâta neorânduială, încât unii, tinzându-și mâinile, au apucat unul de altul, cu mânie, cu iuțime și cu strigare. Și despre unul, adică, nu este atâta mirare, fiindcă este mirean și încă nu este numărat cu frații, dar, pentru celălalt, este lucru cu totul necuviincios și străin, pentru că cel călugărit și răstignit, pentru lume a făcut lucrul acesta, cu mădularele lui cele pironite.

Deci, te întreb eu pe tine frate: „Când te-ai pogorât de pe cruce și când te-ai slobozit cu această slobozenie și ți-ai pus mâinile, ca iudeii, pe Iisus?” Căci zice: „Cele ce ai făcut unuia dintre acești frați, mai mici, ai Mei, Mie Mi-ați făcut. Oare, nu te-ai temut de fața Aceluia ce a grăit acestea? Sau nu te-ai rușinat de îngerul păzitor al vieții tale? Au nu te-ai sfiit de frații cei ce te vedeau și se mirau?” Așa să lumineze, zice Scriptura, lumina noastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune și să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” Iar pe tine, dimpotrivă, atâta te-a întunecat duhul cel rău, încât s-a și hulit Numele lui Dumnezeu prin tine. Vai mie păcătosul, la câtă înălțime de viață suntem chemați, și unde ne-am pogorât, făcând neoranduieli, asemenea cu oamenii cei răi, mireni la năravuri. Dar zice el:  Acela a început mai întâi sfada. Dar, n-ai auzit pe Domnul cum zice, către sluga care L-a lovit pe El peste obraz: „De am grăit rău, mărturisește de rău, iar de am grăit bine, de ce Mă bați? Și, iarăși pe cruce zice: „Părinte, lasă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac.” Drept aceea, ai datoria, când esti clevetit, să grăiești de bine. Și când ești bătut, să te rogi pentru cei ce te bat și, fiind hulit, să nu te mânii. Iar tu, dacă nu te asemeni bunului Stăpân, vezi, cu cine te asemenei. Pentru aceea, dar, nu ești călugăr, ci bătăuș, nici pustnic, ci tâlhar, nici fiu al păcii, ci ești fiu al mâniei. Oare, nu din defăimare au ieșit bătăile și, bătăilor, le-a urmat moartea? Deci, cei ce fac unele ca acestea, să fie puși la canonul ce li se cade, ca să nu meargă spre mai rău. Pentru că, unde vom pune pravila apostolească, care zice: „Episcopul sau preotul sau diaconul, de va bate pe credincioșii ce greșesc, sau pe necredincioșii ce fac strâmbătate, acela să fie lepădat din rangul lui.” Că nicidecum nu ne-a învățat pe noi Domnul unele ca acestea ci cele potrivnice: fiind bătut, tu să nu bați, fiind clevetit, nu răspunde, pătimind, nu te înspăimânta. Lui Dumnezeu este slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

 

 

.