Acești Sfinți Mucenici, Chir și Ioan, au trăit în zilele împăratului Dioclețian (284-305). Fericitul Chir era din Alexandria Egiptului și ajunsese, cu darul lui Dumnezeu și după multă învățătură, doctor iscusit, încât tămăduia oamenilor bolile trupești și sufletești, neluând plată, ci binevestind, în acest fel, credința cea nouă a creștinilor.

Deci, pornindu-se prigoana cea mare împotriva creștinilor, a fost pârât și Sfântul Chir la dregătorul cetății, că învăța pe mulți credința cea nouă. Și înștiințându-se el, la vreme, de aceasta, s-a înstrăinat de țara părinților lui și, ieșind din Egipt, s-a dus în Arabia.

Și a intrat în viața pustnicească și multe și minunate tămăduiri, fără plată, a făcut, aducând nenumărate suflete la închinarea lui Hristos, încât s-a răspândit vestea despre dânsul pretutindeni.

În vremea aceea, s-a întâmplat să se afle la Ierusalim un dreptcredincios, anume Ioan. Acesta era în ținutul Edisei și purtase multă vreme dregătoria ostășească. Iar acum, lăsând toate, chiar și dregătoria sa, căuta pe Hristos, trăind în smerenie și în mare curățenie trupească. Și, auzind de minunata propovăduire pe care o săvârșea Sfântul Chir, a pornit în căutarea lui la Alexandria și, acolo, negăsindu-l, a mers pe urmele lui și l-a aflat în Arabia. Și s-a minunat fericitul Ioan văzând dumnezeiasca slujire încredințată Sfântului Chir. Drept aceea, a rămas lângă dânsul, ca un ucenic, și-l însoțea și-l ajuta pe Sfântul în apostoleasca lui lucrare. Și cutreierau împreună orașele și satele, uniți în gânduri, învățând cuvântul lui Dumnezeu și vindecând toată boala.

Deci, întinzându-se prigoana, a fost prinsă și o femeie creștină, Atanasia cu numele, împreună cu cele trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista și Eudoxia, și aceasta pe vremea când Sfinții Doctori erau încă slobozi. Și temându-se ei ca nu cumva, ca niște femei ce erau ele, să se îngrozească, fie stând în fața judecătorului, fie de mărimea chinurilor, și astfel să se lepede de credință, au mers Sfinții la temniță și le îmbărbătau și le îndemnau să stea tari la munci, mărturisind pe Hristos. Aflând, deci, de aceasta dregătorii cetății, că adică doi creștini mărturisesc pe față pe Hristos, i-au prins și pe ei. Și, fiind dați la grele chinuri, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, Dumnezeu adevărat, îmbărbătând astfel și pe sfintele femei.

Deci, nevoind ei până la sfârșit să aducă jertfă zeilor, a poruncit dregătorul să li se taie tuturor capul. Și se face pomenirea mutării lor la Domnul în fiecare an, astăzi la 31 ianuarie.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre pătimirea pentru aproapele

.

A pătimi pentru altul, a ajuta și a se osteni, plăcut lucru este lui Dumnezeu. Că aceasta și datori suntem a face, ca niște slugi de aproape și slujitori ai cuvântului lui Dumnezeu, ca să-I plăcem Lui, ca niște ostași Împăratului, de la care luăm și plata; milă adică să avem și îndurare a sufletului. Pentru că cela ce are un izvor ca acesta, din care izvorăsc toate bunătățile, apoi acela, dacă are bogăție, o dă, iar de vede pe cineva în primejdie și nevoie, plânge, iar de vede pe vreun om asuprit, îi dă o mână de ajutor. Deci, să ne nevoim și să ne silim ca dragostea, credința și răbdarea noastră să nu fie fără de nici un înțeles, ci ca un coif și suliță și ca o armă împotriva vrăjmașului. Cu toți, adică, cu dragoste să fim și îndelung-răbdători, întru tărie viețuind. Că și Domnul nostru, Iisus Hristos, grăiește: ,,așa se cade să fie slujitorul Domnului, adică pe săracul care lăcrimează să nu-l treacă cu vederea, ca și rugăciunea noastră și lacrimile să nu se treacă cu vederea. Iar de vom aduce daruri mari lui Dumnezeu, să nu ne mândrim, ci cu gând smerit aceasta să o facem, ca să primim bun dar de la Dumnezeu. Pentru că Iov, cel care mai înainte de toți, împreună-pătimitor a fost și spre toți îndurat, zice: ,,Eu pentru fiecare neputincios, am plâns și am suspinat, văzând pe om în primejdie, iar de l-am văzut gol, l-am îmbrăcat, și ușile mele deschise au fost pentru tot străinul.” Tot așa și Tobie a zis: ,,Milostenii multe făceam, iar când am văzut vreun mort lepădat, îngrijindu-mă de el, l-am îngropat.” Iar proorocul Osea zice: ,,Să ne silim a cunoaște pe Dumnezeu, că milă voiește, iar nu jertfă și ardere de tot.” Încă și Miheia proorocul zice: ,,Eu îți voi spune ție omule, ce lucru este mai bine și mai bun, sau ce caută Dumnezeu de la tine. Aceasta, adică o caută: să faci milostenie cu dragoste.” Dar s-a zis și la pilde: ,,Să izbăvești pe cei duși la moarte, iar pe cei uciși de sabie să-i răscumperi.” Iacob Apostolul zice: ,,De vor fi, fratele tău sau sora ta goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele și le-ar zice lor cineva dintre voi: Mergi cu pace, încălziți-vă și vă săturați, și nu le-ar da lor cele de trebuință trupului, de ce folos le-ar fi?” Încă ne învață și Pavel zicând: ,,îmbrăcați-vă dar ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și iubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unul pe altul, ținându-vă cu dragoste, ca niște mădulare într-un singur trup. Că de pătimește un mădular, împreună cu dânsul suferă toate mădularele.” Iar pentru Apostol zice: ,,Rogu-vă pe voi, iubiților, să vă feriți de tot răul, cei îndestulați, bine să faceți, să fiți cu un gând și darnici, iubitori de frați, îndurați, supuși, nerăsplătind răul cu rău, nici ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, mai vârtos să binecuvântați, știind că la aceasta ați și fost chemați: să moșteniți binecuvântarea.” Iar Înduratul Domn, voind să ne arate că de Părintele Său suntem mântuiți, ne-a zis: Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru Milostiv este!”

.