Acești Sfinți Apostoli fac parte dintre cei șaptezeci de Apostoli ai Domnului. Strădania lor, pentru răspândirea credinței creștine, a fost, adesea, tot atât de însemnată, ca și aceea a unora din cei doisprezece Apostoli. Pentru primejdiile prin care au trecut și pentru muceniceasca moarte, pe care cei mai mulți, au îndurat-o, din dragoste pentru Hristos și pentru oameni, Biserica a rânduit a li se face, în fiecare an, pomenirea astăzi, în ziua de 30 iulie, mulțumindu-le și preamărind ostenelile și pătimirile lor apostolesti. Iată, pe scurt, ce ne spune despre ei Scriptura și Tradiția Bisericii.

Sfântul Apostol Sila a propovăduit, mai întâi, însoțind pe marele Apostol Pavel. Când Apostolii au statornicit că păgânii, care vin la credință, nu mai au trebuință de rânduielile legii vechi, scriind și o scrisoare pentru creștinii din Antiohia, atunci printre Apostolii care au mers la Antiohia, să ducă scrisoarea, s-a aflat și Apostolul Sila. Tot împreună cu Apostolul Pavel a străbătut Siria și Cilicia, întărind Biserica cu darul lui Dumnezeu. Mergând, apoi, în Derbe și în Listra, au luat, de acolo, pe Timotei și s-au dus în Macedonia și la Filipi. Aici, Pavel și Sila au fost prinși și închiși în temniță, pentru propovăduirea lor, puși cu picioarele în butuci și au primit multe lovituri. Dar, un cutremur a rupt încuietorile temniței, iar temnicerul, lepădându-se de păgânătate, s-a botezat, el și toată casa lui. S-au dus apoi, la Amfiopol și în Tesalonic. De aici, urmăriți de iudei, Sila și Timotei s-au ascuns în Bereea, iar Pavel  a mers la Atena, în Areopag, și, apoi, la Corint. El l-a făcut pe Sila episcop al Corintului. Deci, mult ostenindu-se la propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu și semne și minuni făcând, Sila s-a dus către Domnul.

Sfântul Apostol Silvan s-a ostenit împreună cu Sfinții mari Apostoli Petru și Pavel, la propovăduirea cuvântului. Că, amândoi Apostolii pomenesc de Silvan, în scrisorile lor. La rândul ei, Tradiția știe că Sfântul Silvan a fost sfințit episcop al Tesalonicului și, suferind multe pătimiri pentru bunăvestirea credinței, s-a suit la Hristos, dătătorul cununilor.

Sfântul Apostol Crescent a fost un alt ucenic și ostenitor, la propovăduire, împreună cu Sfântul Apostol Pavel. Acesta l-a trimis, mai întâi, în Galatia, apoi în Galia și în alte țări mai îndepărtate. Întorcându-se în Răsărit, a fost sfințit episcop în Galatia și s-a sfârșit mucenicește, sub împărăția lui Traian.

Sfântul Apostol Epenet este și el ucenic al Sfântului Pavel, pomenit de acesta în Epistola sa către Romani, când zice: „Îmbrățișați pe Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în Hristos” (Rom.16,5).

Ostenindu-se cu răspândirea credinței, a fost sfințit episcop al Cartaginei.

Sfântul Apostol Andronic este  unul din cei mai vestiți ucenici ai Sfântului Pavel și este pomenit, de el, tot în Epistola către Romani, ca unul ce a suferit pentru credință. A fost sfințit episcop în Panonia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne izbăvește pe noi în veci! Amin.

 

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre tulburările vieții acesteia și despre pocăință

.

    Să cunoașteți, fraților, tulburările lumii acesteia și deșetăciunea vieții omenești. Se tulbură omul și sfârșitul lui degrabă vine. Se tulbură, înălțându-se pe sine și totuși necunoscut rămâne. Ca un nor se risipește, ca iarba se usucă și ca o scânteie se stinge. Se tulbură, căutând a aduna bogăție și se duce, nimic luând cu sine. Ale lui numai păcatele sunt, iar bogăția rămâne altora. A lui este durerea, iar hrana a altora. A lui întristarea și răpirea, iar dulceața și sațiul pentru alții. Al lui blestemul și suspinele, iar altora îndestularea. Pentru el lacrimile, iar averea pentru alții. El în iad se chinuiește, iar alții, în casa lui, se hrănesc și cântă. Cu adevărat se tulbură tot omul cel viu, puțin viețuind aici, iar, în moarte, în veci este. Aici, cel viclean este gata spre nedreptate și grabnic la lăcomie. Mândria celui măreț este îndrăzneală nestatornică și cenușă vânturată și văpaie iute pieritoare și adânc de mare, ce omoară. Astăzi îngrozește, iar mâine se sfârșește. Astăzi este în bogăție, iar mâine se duce, cu jale, în mormânt. Astăzi, în porfiră se îmbracă, iar mâine mort se duce. Cel ce acum înfricoșează, mâine e tânguit. Cel îndestulat în avere, degrabă este despărțit de ea. Cel ce pe sine nu se cunoaște, întreabă de cele înalte. Cel ce este, prin fire, muritor, prin trufie, se crede veșnic. O, câte sunt deșertăciunile vieții noastre, câte dovezi sunt ale neputinței omenești. Și acestea toate, spunându-le, n-am aflat nimic mai de folos, decât numai cuvântul acela proorocesc, care zice: „În zadar se tulbură tot omul.” Deci, acestea știindu-le, fraților, să ne îngrijim de sufletele noastre, pentru că la noi este viața și moartea și de sine răspunzători ne-a făcut pe noi Domnul, a Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

 

 

 

.