După o vreme, a simțit chemarea să viețuiască în liniște și singurătate, ca să se îndulcească din neîncetata cugetare către Domnul, și, căutând un loc în care i-ar fi fost lesne a petrece astfel. Și, găsind acel loc, nu departe de Adrianopole, s-a suit pe un stâlp, dorind ca toate să le aibă, din râvnă pentru Domnul: iarna și zăduful, ploaia și zăpada, grindina și gerul fără de nici un acoperiș, simțind întru sine o puternică dorință să se asemene cu Sfântul Simeon Stâlpnicul. Și s-a făcut astfel, singur și de bună voia sa, mucenic nu numai un an, ci cincizeci și trei de ani, pătimind pe stâlp ca și cum ar fi fost răstignit pe cruce. Și venea mulțime de norod să asculte de la dânsul sfaturi de folos și să se tămăduiască de boli; că, încă din timpul vieții sale, se făcuse atât de plăcut lui Dumnezeu, încât tot trupul lui era luminat, ca de o lumină cerească și multe minuni făcea.
La urmă, căpătând o rană la un picior și neputându-se sprijini pe el, sta numai pe o parte, sprijinit de stâlp, și așa a zăcut treisprezece ani ca Iov, până și-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar toată vremea vieții lui a fost o sută de ani.
Întru această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nicon, numit „Pocăiţi-vă”
Acesta se trăgea din țara Armeniei și a trăit în zilele împăratului Vasile Bulgaroctonul (976-1025), fiind fiu al unui oarecare mare dregător. Deci, auzind dumnezeiescul glas ce zice: „Tot cel ce va lăsa pe tatăl său și pe mama sa…” și celelalte, și-a lăsat toate și s-a dus la o mănăstire, la care a arătat cea mai desăvârșită nevoință și aspră petrecere. Iar după ce a aflat tatăl său că el a îmbrăcat haina monahală, îl căuta pe la toate locașurile călugărilor. Iar Sfântul, ieșind din mănăstirea sa a colindat tot Răsăritul, propovăduind tuturor zicând: „Pocăiți-vă!” Pentru aceasta, așa și i-a rămas numele. Deci, s-a dus și în insula Creta și, de acolo, în Peloponez și la toate cetățile și orașele, apoi s-a dus în cetatea Lacedemonia, unde sșvârșind multe minuni, a făcut și o biserică lui Hristos, Mântuitorul nostru. Și acolo, aflându-se până la sfârșit, s-a mutat către Hristos, Cel dorit de dânsul, luând de la El cununa nevoinței.
Întru această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Stelian Paflagonul
Acesta a fost închinat lui Dumnezeu încă din pântecele maicii sale și s-a făcut lăcaș Duhului Sfânt. Că, împărțindu-și la săraci bogăția ce avea și făcându-se monah, covârșea pe toți prin aspra lui viețuire și ostenicioasă sihăstrie. S-a dus apoi în pustie și petrecea într-o peșteră și primea hrană printr-un înger. Acolo, s-a învrednicit însă de darul doctorilor fără de arginți și tămăduia multe și grele suferințe, mai ales pe timp de molime, când mureau mulți copii. Iubea mult copiii și a fost sprijinitorul și ajutătorul lor și izbăvea din boală pe mulți copii bolnavi, când părinții lor chemau numele Sfântului într-ajutor. Deci, pururea pomenitul, Stelian, așa viețuind, vindecări și multe minuni săvârșind, la adânci bătrâneți s-a mutat către Domnul.
Întru această zi, cuvânt de învăţătură către cei ce stăpânesc
De te-a pus pe tine împăratul în orice dregătorie, fie de judecător al poporului său, fie la orânduiala cetății sale, fie că stai înaintea feții lui și mulți ți se pleacă, ori vin la tine, mici sau mari, slăviți și neslăviți, aducându-ți cinste și daruri și îți cad ție la picioare, să știi că acest bine ți s-a dăruit ție de la Dumnezeu. Vezi însă să nu iei ceva cu păcat. Că iată, dacă cineva, vrând să biruiască pe pârâșul său, ar izbuti să te câștige pe tine cu plata mai dinainte, vei judeca cu nedreptate pe acel om, care este chipul lui Dumnezeu, pentru care Hristos Și-a vărsat sângele Său. Că destul îți este ție și casei tale leafa ta cea hotărâtă ție la arătare, nu pe ascuns. Iar de vei primi ceva în dar, cunoaște-ți boala sufletului, și ia aminte mai mult cu înțelegerea sufletului tău, cu frica lui Dumnezeu, ca pe o băutură tulbure, curățește-l ca printr-o strecurătoare, ca să nu se prindă de sufletul tău spurcăciunea vieții acesteia, adică averea cea nedreaptă, care-ți va naște boala fără scăpare. Ci, precum am zis mai înainte, strecoară-l de-a pururea și cu toată vrednicia spală-l în apa care curge alături, adică, dă-l săracilor celor ce trec pe ulițe, pe lângă porțile tale, care cer pâine și apă, haine, odihnă și cucățire. Primește-i și adu-i în casă, hrănește-i, adapă-i și-i încălzește. Tu vei face după puterea ta, iar Dumnezeu se pregătește să-ți răsplătească ție însutit, precum Însuși a făgăduit și se va ține de cuvântul Său. Tu să semeni, iar El va face să crească. Și, dacă aici puțin, îți va răsplăti ție, iar tu laudă rânduiala Lui. Iar când vor năvăli asupra ta ispitele, către Cel ce le-a lăsat, să-ți ridici mâinile, de vreme ce drept este a răbda, cu rugăciune și cu tărie isipitele ce ni se întâmplă și a mulțumi lui Dumnezeu pentru ele; și să nu te minunezi, dacă nu vei lua aici răsplătiri pentru faptele cele bune. Ci, când te vei muta din lumea aceasta trecătoare și vei intra în veșnica și luminata Cetate, în Ierusalimul cel de Sus, atunci vei primi ceea ce acum este scris.
Dacă cunoști pe Dumnezeu, sau citești cărțile, să nu zici: „Amar mie, iată sunt bogat și legat cu grijile cele lumești; nu mă pricep ce voi face!” Ține bogăția pe care ți-a dat-o ție Dumnezeu, nu o feri pe ea nevăzut. Și de-ți este ție cu putință și de dorești a fi fără de grijă, împarte-o la săraci și te fă călugăr. Iar de nu poți să faci aceasta, apoi, și în lume făcând așa, nelipsit vei fi de mila lui Dumnezeu, zicând către El: „După mila Ta, mântuiește-mă!” Însă aceasta o zic pentru miluirea săracilor. Să nu zici: „Averea este a mea”. Ci să zici: „Averea îmi este încredințată mie pentru puține zile”. Drept aceea, ca un iconom să împărțești averea cea încredințată, precum poruncește Cel ce ți-a încredințat-o ție. Deci, averea ce ți-a dat-o ție Dumnezeu, ca poruncile Lui să le împlinești printr-însa, să nu o lași neamului tău celui mai de pe urmă. Ci pe fiii tăi și pe femeia ta și pe toată seminția ta, să o încredințezi lui Dumnezeu, bunul păzitor, a cărui milă este mare și bogăția neștiută. Că averea din lumea aceasta este asemenea cu râul, se duce de aici în jos și apoi iarăși vine din sus. Nu te îngriji, dar, pentru cei mai de pe urmă fii, nepoți și strănepoți. Că aceia altfel vor viețui. Că ori ispitele, ori furtul, ori războiul, ori pierzând încrederea împărătească, averea nu le este de nici un folos, de nici un ajutor. Drept aceea, în viața ta, de sufletul tău să porți grijă și la el mult să te gândești, că unul îți este sufletul tău, doar una vremea vieții tale și o moarte vei avea. Aceasta să te doară, pentru aceasta să te mâhnești; și curățirea păcatelor aici să o ceri, iar la ieșirea din viață, apărarea de diavolul. Și, după ce vei merge acolo, vei înțelege că n-ai fi putut lua Împărăția lui Dumnezeu, cea gătită din veac, nici palatele Lui cele luminos rânduite, dacă nu le-ai fi cumpărat aici. Dar de ai sta să cumperi cu bogăția lumii acesteia și o casă din cele mai mici din Ierusalimul cel de Sus, apoi nici bogăția din toată lumea adunată nu face cât prețul ei. Însă, Împărăția lui Dumnezeu se cumpără cu milostenia, iar milostenia nu stă în mare și în mult, ci se socotește după puterea celui ce dă și dacă dă cu toată inima. Că darea la săracii cei ce au trebuință, aceea este milostenie fericită și de ea au fost pline vasele celor cinci fecioare înțelepte, cărora li s-a deschis Împărăția.
Deci, pe această milostenie să o păstrezi și tu nedepărtată și să o legi pe ea la grumazul tău, ca totdeauna să fie cu tine. Că zic Scripturile: „Milostenia bărbatului este pecetea pe care o poartă pe sine”. Drept aceea, de o vei primi pe dânsa, nici un potrivnic nu te va birui, văzând că porți pecetea Împăratului Ceresc și că mergi spre Dânsul, Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.
.
