Părinte, cu durere observăm că România nu mai are puterea și valoarea de altădată, pentru că ea nu face decât să execute ordinele marilor puteri ce conduc întreaga omenire, fără să se mai opună câtuși de puțin și se acceptă niște măsuri împotriva României, în defavoarea noastră, atât material cât și spiritual. Credeți că mai există o Românie liberă?

România azi nu mai există decât cu numele, și nu numai România, de altfel. Realitatea popoarelor nu mai este controlată de ele însele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Românie liberă pentru că guvernul României este condus de marile puteri care stau ascunse în spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internaționale. Democrația nu există în realitate, ea este numai în aparență și ne dă nouă impresia că suntem liberi. A rămas doar o rezistență formală a națiunilor, astfel încât să le mai poți numi România, Bulgaria, Serbia. Realitatea este doar în mâinile comitetului central care dirijează toată viața popoarelor. Este o evidentă înăbușire a voinței popoarelor și o tendință evidentă de amestecare a neamurilor, ca oamenii să nu își mai recunoască mai întâi identitatea ca neam, iar mai apoi identitatea ca om, creație a lui Dumnezeu. Nu vedeți experimentele americanilor, că iau un grup de copii dintr-o țară și îi pun să învețe în altă țară, ca să amestece culturile și obiceiurile natale? Pe ei nu îi interesează pacea și bunăstarea popoarelor, asta e numai o teorie goală pentru prostimea asta a lumii. Națiunile, la ora actuală, sunt descompuse.

Și cei care nu cred în această falsitate a păcii lor cum să se opună?

Nu ai cum te opune. Dacă te revolți și ieși în stradă împotriva lor, tot jocul lor îl faci.Majoritatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grijă ei să își infiltreze oamenii lor ca să le deturneze rostul. Și nici nu știm de fapt împotriva cui ne răzvrătim și protestăm. Noi avem impresia că Europa are un sistem democratic la bază, dar Europa este tot sovietizată, o Europă sovietică. Este același mare lagăr sovietic al Moscovei decât cu altă șapcă, iar dincolo, în Occident, avem de-a face cu lagărul capitalismului. În aparență, între ruși și americani pare a fi o diferență politică și economică, dar în spatele lor este un singur stăpân, care atunci când își va desăvârși puterea asupra tuturor statelor, se va încorona drept conducătorul lumii și nu va fi altul decât marele antihrist. Această putere dirijează și controlează totul până la prețul unei pâini, totul e controlat. De aceea și vor să pună aceste cipuri electronice, ca să te controleze și pe tine, nu numai pâinea pe care o mănânci.

Am citit că unele state europene se opun implementării cipurilor în actele de identitate. Credeți că atunci când țara aceasta va îmbrățișa toate principiile sistemului antihristic, pentru că practic noi suntem o țară ușor de manevrat, neînsemnată economic, credeți că e bine să fugim în altă cetate care să ne dea posibilitatea să alegem legea lui Dumnezeu?

Dar unde să fugi? Este și asta o altă înșelătorie de a lor, de a se opune chipurile actelor biometrice, dar până la urmă tot le vor introduce. Să nu cumva să fugi de aici de urs și să dai dincolo de mama ursului. Fac și ei așa, un fel de propagandă ca să apară că sunt în viața politică altceva decât sunt de fapt. La ora actuală nu trebuie să ne mai încredem în niciun sistem politic sau economic. Nu, să nu ne facem iluzii deșarte. Unde să te duci? Că tot lagăr e peste tot, doar că pare că e mai bun, dar e aceeași amărăciune.

Vedeți aproape un eventual război?

Este posibil, după cum se derulează evenimentele. Și, pe de altă parte, este aproape și sfârșitul acesta al lumii și trebuie să se împlinească toate prorociile Apocalipsei. De aceea ei cumva se și grăbesc și vor să diminueze numărul acesta al consumatorilor, ca să îi poată stăpâni mai ușor. Vor veni vremuri grele nu ai să poți să mai iei un medicament, o bucată de pâine, și comunicarea și întrajutorarea dintre noi va fi cu anevoie de făcut. Se va face, și asta deja s-a început, uciderea omului la nivel oficial, prin otrăvurile care ni le introduc în mâncare, prin otrăvurile ce ni le introduc în aerul ce-l respirăm, prin otrăvurile din vaccinuri toate se fac la nivel oficial. Iar noi le luăm pe toate de bune, pentru că așa spune ziarul ori televiziunea. Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub condiția sclavului de altădată. Pentru că sclavul înainte știa cui se supune, dar omul de azi a devenit un rob care nu își cunoaște stăpânii. El nici măcar nu știe că este rob.

Deci această criză economică considerați că trebuie răbdată așa sau să căutăm alte soluții economice și politice? Cum ne putem opune?

Grevele nu au nicio valoare, ele fac parte din planul lor. Românul de altfel e foarte puturos, s-a învățat cu comoditatea și nu suportă să muncească ceva. Au grădini la țară cu pomi fructiferi și nici că se duc să îngrijească grădina sau să adune prunele. Ei vor ceva confortabil; de pildă aici la noi, în zonă, abia găsești un instalator să îți repare chiuveta sau pe cineva să îți văruiască sau să îți tencuiască în casă. Ne-am învățat boieri. Eu cred că această criză este și din iconomia lui Dumnezeu, pentru că ne îndeamnă la o viață mai austeră, la o seriozitate în viața noastră creștină de zi cu zi, la lacrimă și pocăință. Să mulțumim lui Dumnezeu că nu ne-a pedepsit mai rău pentru cât am fi meritat. Poate că va mai trezi pe unii criza asta. Prea multă necredință și prea multă fărădelege este pe pământ. De aceea, dacă vom avea conștiința păcătoșeniei noastre, ne vom asuma și criza în care trăim. Mai bine să ne rugâm ca Sf. Siluan pentru întreaga omenire decât să protestăm. Pentru legea lui Dumnezeu nu știm să protestăm, dar pentru mărirea salariilor da. Când mărșăluiesc homosexualii, când ni se pun cipuri, când ni se omoară copiii prin vaccinuri, nu protestează nimeni, sau foarte puțini. Iată că avem posibilitatea să revenim la asceza creștinismului de altădată.

Pentru noi, creștinii, este o binefacere această sărăcie, pentru că ne învață să fim mai cu stăpânire de sine, mai grijulii și mai cu frică de Dumnezeu. Nu vedeți că popoarele mai emancipate, care au toate la îndemână, nu mai cred în Dumnezeu? Primul act pe care îl fac, atunci când se simt în bunăstare, este să uite de Dumnezeu. Unde este o Franță, unde este o Spanie, o Italie de altădată? Dar să crezi că un sistem politic sau economic te mai poate izbăvi, este o mare înșelare, pentru că societatea este alterată ca și conducătorii lumii până în adâncurile ființei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem altă soluție decât rugăciunea.

Și cum să ne rugăm? În spital, la Cluj, îmi spuneați că vă pare rău că nu ați îndemnat oamenii mai mult spre rugăciune, că nu i-ați învățat să se roage.

E foarte important să știi să te rogi. De multe ori și noi, călugării, stăm în mănăstiri și nu ne rugăm, doar ni se pare că ne rugăm. Nu e de ajuns să mergi la biserică, la slujbe și să stai acolo ca și cum ți-ai făcut datoria, din obligație. Trebuie să insistăm pe lucrarea lăuntrică. Degeaba zicem multe rugăciuni cu gura sau cu mintea, dacă nu aprofundăm, dacă nu trăim ceea ce ne rugăm. Acum și mirenii trebuie să aprofundeze rugăciunea din inimă, pentru că va fi singura noastră izbăvire rugăciunea din inimă. Pentru că în inimă este rădăcina tuturor patimilor și acolo trebuie să lucrăm. Până acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau înainte, nu va fi de ajuns. Dacă nu vom avea rugăciune cu străpungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru că au metode nevăzute de reeducare a minții. Astăzi mi se pare că nepăsarea este cel mai greu păcat. Nu mai simțim nimic la rugăciune, nu avem lacrimi de pocăință. Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simți harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău. Cu mintea omenească va fi cu neputință de ales între bine și rău. Vor fi mari înșelări și numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbăvi de ele. Așadar, rugați-vă, rugați-vă să nu cădeți în ispita înșelării! Pentru că numai prin rugăciune putem primi harul lui Dumnezeu. Dacă nu ne rugăm și perseverăm în lenevia și nepăsarea noastră fără pocăință, atunci este posibil să pierdem instinctul îndreptării. Să ne ferească Dumnezeu să pierdem instinctul îndreptării!

Dar nu există riscul ca în aceste strâmtorări și pe fondul unei sărăcii de proporții, oamenii să intre în panică și să se ridice unul împotriva celuilalt și să nu mai existe bunavoință creștină?

Păi tocmai de aceea vom avea nevoie să învățăm rugăciunea lăuntrică, să ne putem stăpâni în aceste situații și să nu ne părăsească harul lui Dumnezeu. Ei asta și urmăresc – instaurarea anarhiei, ca astfel să ia amploare ura și dezbinarea între oameni, până și între creștini.

Ce credeți că mai contribuie la dezbinarea care este astăzi între creștini? De pildă, pe internet sunt multe bloguri sau saituri ortodoxe în care se prezintă realitățile lumii ce ne înconjoară. Pe de o parte ele sunt bune, pentru că îți oferă posibilitatea să te informezi, pentru că majoritatea surselor de informare din mass-media sunt compromise și manipulatoare dar pe de altă parte se dezbat între creștini probleme care, de cele mai multe ori, duc la certuri și ajung să se clevetească frații întru credință unii pe alții. Comentarii se numesc ele în lumea blogurilor. Credeți că astfel de discuții au folos duhovnicesc? Ne ajută ele să vedem mai bine realitatea?

Trebuie să avem mare grijă cum mânuim internetul, pentru că el este unealtă mai mult drăcească. Este creat tot de sistem ca un mijloc de scandal, pentru a distrage atenția oamenilor de la lucrurile esențiale și de a ne pierde timpul pălăvrăgind. Folosirea acestei metode nu are cum să aducă binele omului și societății. Nu vedeți cum se tâmpesc copiii care stau la televizor, la calculator, pe internet, că nu mai știu să numere nici până la cinci? Ce exemplu le oferim noi acestor copii dacă noi ne permitem să pălăvrăgim pe internet? Folosind prea mult internetul ne facem părtași la acest sistem care urmărește să transforme societatea într-o lume oarbă, handicapată mintal, care să nu mai poată distinge mai târziu binele de rău și astfel să accepte pecetea lui antihrist. Internetul poate fi folosit în bine, dar cu măsură și cu mare atenție ce promovăm prin el. Tehnica e bună, dar în măsura în care realizezi ceva bun. Dar dacă noi realizăm dezbinare și pălăvrăgeală nu facem altceva decât să fim precum circarii și bufonii. Oferim oamenilor pâine și circ.

Mărturisirea credinței, care este o datorie evanghelică, cum ar trebui făcută, astfel încât să nu cădem în extreme, ajungând în felul acesta la schisme grabnice și neîntemeiate?

Dragii mei, mărturisirea trebuie făcută fără echivoc, fără ascunzișuri. Adevărul trebuie scos la lumină, dar numai adevărul, pentru că lumea nu mai știe de unde vine și încotro merge. Din păcate manualele teologice prezintă realitatea Bisericii trunchiat și copiii noștri nu vor avea acces la o învățătură autentică a istoriei bisericești. Sistemul politic a urcat și până la vârful ierarhiei bisericești, ca peste tot, de altfel. Dar asta nu e nicio noutate. Cum a fost Biserica sub comunism, așa e și acum. Și tot așa va și supraviețui prin jertfă și mărturisire. Însă nu ieșim din staul și nu trecem la nicio altă biserică schismatică, chipurile ortodoxă. Rămânem în Biserica în care ne-am născut și să avem curajul să mărturisim orice abatere de la dreapta credință. Deocamdată nu se pune problema unei erezii vădite în Biserica noastră. Avem datoria de a vădi rătăcirile conducătorilor bisericești, de a vădi pericolul ecumenist, pentru a evita fatala unire cu papistașii sau alte comunități bisericești care sunt căzute din Har, nu mai au succesiune apostolică și nu mai păstrează adevărul întreg al Bisericii Sobornicești, stabilit prin cele 7 sinoade ecumenice. Să ne păzească Dumnezeu de o astfel de unire necanonică! Atunci nu va mai fi har într-o astfel de biserică. Dar Dumnezeu își va păstra aleșii Lui și va păzi Biserica Ortodoxă, după cum ne-a făgăduit. Să ne rugăm să ne păzească în acele vremuri și să nu cădem în mreaja înșelării. Însă tot erezie este și să te desparți de Trupul Bisericii fără întemeiere canonică, așa cum e cazul bisericii stiliste de la noi. Un apologet înțelept și un adevărat apostol ar vremurilor noastre are discernământul mărturisirii și nu mărturiseste cu patimă, fără socoteală, ci știe să se faca tuturor toate, fără să se abată de la Adevăr. El caută mereu să lupte să poată trezi în ceilalți sentimentul de apărare a Adevărului. Acesta este rostul mărturisirii lui, dar, din păcate, țara noastră nu are un astfel de mărturisitor la ora actuală. Rostul mărturisitorilor este să facă ostași ai apărării Ortodoxiei.

În încheiere am vrea să ne spuneți cum ați depășit greutatea bolii și totodată un cuvânt de încurajare pentru creștinii care trec prin boli grele și suferințe trupești.

Aș vrea să le mulțumesc din nou tuturor celor care s-au rugat pentru nevrednicia și neputința mea și Maica Domnului să răsplătească rugăciunea și osteneala fiecăruia. Dar să știți că întotdeauna bolile și necazurile sunt consecința păcatului, de sus până jos. Fiecare este pedepsit de Dumnezeu după răspunderea pe care o are mică sau mare. Stăteam și mă gândeam pe patul spitalului de la Cluj: Care o fi cauza suferinței mele, de nu vrea Domnul să mă ridice deloc? Și cauza nu eram decât eu, păcatele mele. Și când am conștientizat că pentru păcatele mele sufăr această boală, atunci m-a și ridicat Dumnezeu. Mândria mea este pricina bolii. Acum mi-a mai dat Dumnezeu și șchiopătul asta la piciorul drept și asta are o cauză: că mergeam prea țanțoș așa. Prea credeam eu că toată lumea e a mea și eu sunt buricul pământului. Dar iată că nu sunt nimic, decât iarbă uscată. Așa că să dăm slavă lui Dumnezeu în boli, pentru că prin boală învățăm smerenia, bunătatea, răbdarea și așa primim mântuirea. Toate sunt spre smerenia și mântuirea noastră. Fără smerenie nu ne putem mântui.

(interviu realizat de Monahia Fotini, 5 iunie2010)