Trecând prin mica piațetă
Din inima Mangaliei
M-a fermecat nespus frumusețea ei
Și încărcătura acelui loc
Care spune atât de multe…
Dintr-o dată, parcă ai fi
În insulele grecești
Pline de lumină și de soare…
Clădirile tipice insulelor elene
Cu storuri la ferestre
Și fără acoperisuri
Au așa o frumusețe și o armonie
Încît inima-mi tresaltă de bucurie…
Dar ce se aude?
O forfotă mare, oameni
De toate națiile
Marinari, corăbieri încercați,
Căpitani, negustori armeni și greci,
comercianți turci, bragagii tătari,
Și …. felurite miresme
De mirodenii rare aduse din
Bazarurile Orientului…
Piața, azi mică, goală și neînsemnată
Parcă prinsese viață!!!
Oameni… o mare de oameni
În mișcare…amestecați,
Din diverse epoci
De diverse ranguri și vârste,
Călugări cerșind pentru mănăstire…
Miros de baclava, sarailii, cafea,
Narghilea, ciubuc, șalvari,
Și undeva, ascuns…. poetul…
Ovidiu… contemplând marea….
Și așternând pe papirus
Stihurile sale triste
Fermecat și el….
De frumusețea și bogăția
Acestui loc……
Da…. oameni din toate epocile istoriei
Forfoteau în mica piațetă a Callatisului…
Acum înțeleg… de ce… de cum m-am trezit
De dimineață… inima mea tânjea
După o clipă de singurătate
După acest loc preafrumos
Acum înțeleg… de ce nu am putut rezista…
Chemării lui…..
De ce a trebuit să imortalizez
Această minune
În câteva stihuri sărace
Și… îndemn pe fiecare
Să treacă măcar o dată în viață
Prin acest loc
Și… să-i asculte, în tăcere, povestea…
Și să-i guste din măreția
De altădată
Azi apusă… datorită..
Vinovăției noastre!!!!!
.
Cu dragoste și dorința ca tot cititorul să trăiască starea mea de bucurie ce am trăit-o în acest loc,
Pr. Andrei
