„Oamenii au devenit surzi faţă de suferinţe. Ei fie că nu aud, fie nu vor să audă despre ceea ce se petrece, nu într‑un coşmar, ci în realitate(…). Toţi pentru unul şi unul pentru toţi suntem vinovaţi: aceasta este esenţa eticii sociale a creştinismului… Toţi suntem vinovaţi, pentru că toţi suntem păcătoşi; facem rele, contribuim cu răul nostru la «magazia universală a răului». Şi acest rău se acumulează într‑o imensă energie universală a răului şi îşi caută întruparea în vasele trupurilor lipsite de har, şi, atunci când le găseşte, se întrupează în ele, şi ele fac mari fapte rele… Să ne gândim fiecare la noi înşine… Ce făceai în acea seară când această faptă rea, de necrezut, dar reală, a fost făcută? Poate că a fost păcatul tău, fapta ta imorală, maliţia ta, care s-a dovedit a fi ultima mică picătură care a făcut ca vasul răutăţii să dea pe dinafară. Acesta este modul în care trebuie să reflectăm, dacă suntem creştini… Plângeţi, fraţi şi surori! Nu vă fie ruşine de aceste lacrimi! Plângeţi!… Lăsaţi ca aceste lacrimi să-i trezească şi pe mulţi dintre cei indiferenţi… Nu vă fie ruşine să plângeţi cu lacrimi de supărare, de compasiune şi de pocăinţă”.
I. M. Andreev, psihiatru, gânditor ortodox, mărturisitor al Bisericii Ortodoxe Ruse din catacombe
__________
