Cineva mi-a trimis prin e-mail.
Poezia e scrisă de o anume Ioana:
 …
Imnul ortodocșilor români

(din zona liberă de comunism. Pardon! ecumenism. Tot aia! … o iubire și-o unitate falsă)


A fost și este și va fi
O țară, România
Și-un mare număr de români
Iubind ortodoxia,
Noi nu ne-am împăcat nicicând
Cu papa și sectanții
Și nici cu-acei „arhierei”
Ce-i iubesc doar pe alții …

Mai bine acuzați, decât trădători,
Mai bine ortodocși, decât „ascultători”,
Mai bine „proști”, decât antihriști,
Mai bine martiri, decât ecumeniști!

Vrem adevăr, nu erezii
Și nici schimbări păgâne,
Avem tradiții, avem și sfinti,
Nu vrem legi noi, nebune,
Vai vouă, „arhiereilor”
Care schimbați credința,
Iubind minciuna fără
Să vă mustre conștiința.

Mai bine acuzați, decât trădători,
Mai bine ortodocși, decât „ascultători”,
Mai bine „proști”, decât antihriști,
Mai bine martiri, decât ecumeniști!

Măi dragă „arhiereule”,
Viclean și fariseic,
Ajunge cu ecumenismul
Acesta „ecumenic”,
Noi nu dorim sinoade sau
Uniri cu erezia,
Ci acceptăm numai atât
În veci: ORTODOXIA!


Mai bine acuzați, decât trădători,
Mai bine ortodocși, decât „ascultători”,
Mai bine „proști”, decât antihriști,

Mai bine martiri, decât ecumeniști!