Duhovnice, ai grijă multă, mare,

Căci suflete duium ți s-au încredințat

Și, de nu ești atent, le duci în grea pierzare

Iar tu, în grea osândă vei fi întemnițat !!!

 

Iar temnița nu-i fier, nici beciuri, nici zăbrele,

Ea e adânc de iad, iar focul e nestins

Aici tu vei ajunge, de n-oi griji de ele

Și de tartarul veșnic, preote, vei fi prins.

 

Trăiește evanghelic, răbdare și iubire,

S-ai pentru fiecare om de-l păstorești,

Cu frații tăi trăiește în hristică unire

Și cu povața bună, tu să povățuiești.

 

Cutremură-te frate, răspunderea e mare,

Și fiecare suflet din ale tale mâini

Stăpânul îți va cere, iar tu, cu-nfricoșare

Purcede duhovnice la smerita cugetare.

 

Du lupta cu nădejde, de lene fugi în grabă

Lumină răspândește mereu în jurul tău

FII POALĂ PENTRU OAMENI, UNDE SĂ-ȘI PLECE CAPUL

ȘI-UNDE SĂ-ȘI SPUNĂ OFUL ȘI CRUNT NECAZUL GREU!!!!

 

 

                       Cu dragoste pentru toti oamenii, considerînd că, din când în când, foarte des, duhovnicii trebuie să cugete cu înfricoșare la această colosală răspundere pe care o au pentru sufletele încredințate lor,

Pr. Andrei

 

 

.

 

 

.