Postul, dragilor, are ca rost
Să ţi se facă poftă de… post
De nu ţi se face poftă de post
Postul a cam fost fără… rost…
Ai grijă ca lupta să-ţi fie cu rost
Şi nu dormi niciodată în post
Fiindcă vicleanul îţi fură cu rost
Cununa ce o primeai pentru post…
Şi orice nevoinţă fă-o cu rost
Şi să te-asiguri că după lege a fost
Căci de-o să ţii după capul tău post
POSTUL NU-I POST, DAR COSTUL E COST!
Şi tot ce faci are ca rost
Să te-arate brav luptător ce ai fost
Mereu atent, mereu la post…
Ce niciodată nu trage cartuş fără rost…
Şi ar mai fi ceva… evident cu rost
Să ştii, creştine, că al tău post
Trei să-ţi trezească dumnezeiescul dor
În suflet să-l ai, mereu locuitor…
.
.
Cu dragoste, recomandând creştinilor, ca orice nevoinţă să fie făcută cu atenţie, cu dreaptă socoteală, după dreptarul ortodoxiei, cu precizarea că orice osteneală trebuie să aibe roade dumnezeieşti,
Pr. Andrei
