Postul, dragilor, are ca rost

Să ţi  se facă poftă de… post

De nu ţi se face poftă de post

Postul a cam fost fără… rost…

 

Ai grijă ca lupta să-ţi fie cu rost

Şi  nu dormi niciodată în post

Fiindcă vicleanul îţi fură cu rost

Cununa ce o primeai pentru post…

 

Şi orice nevoinţă fă-o cu rost

Şi să te-asiguri că după lege a fost

Căci  de-o să ţii după capul tău post

POSTUL NU-I POST, DAR COSTUL E COST!

 

Şi tot ce faci are ca rost

Să te-arate brav luptător ce ai fost

Mereu atent, mereu la post…

Ce niciodată nu trage cartuş fără rost…

 

Şi ar mai fi  ceva… evident cu rost

Să ştii, creştine, că al tău post

Trei să-ţi trezească dumnezeiescul dor

În suflet să-l ai, mereu locuitor…

.

.

Cu dragoste, recomandând creştinilor, ca orice nevoinţă să fie făcută cu atenţie, cu dreaptă socoteală, după dreptarul ortodoxiei, cu precizarea că orice osteneală trebuie să aibe roade dumnezeieşti,

Pr. Andrei