ˇ Vazându-l pe unul dintre frați că stătea mai atent decât toti ceilalți în timpul cântării psalmilor și mai ales când se recitau antifoanele dinaintea psalmilor și că făcea gesturi ori își schimba trăsăturile feței de parcă ar fi vorbit cu cineva, l-am rugat să-mi spună ce noimă avea acea purtare. Acesta socotind că nu trebuie să-mi ascundă un lucru ce-mi putea fi de folos, zise: M-am obișnuit de la început a-mi aduna gândurile și mintea împreuna cu sufletul strigându-le: Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos împăratul și Dumnezeul nostru! (Psalmi 94,6)

ˇ Cel ce petrece în viata de obște nu poate profita cu bun câștig de pe urma cântării psalmilor cât poate trage folos din rugăciune, căci zgomotul produs de împreunarea glasurilor și melodicitate risipește atenția minții de la textul psalmului.

ˇ Să păzim liniștea și pacea sufletului în toate dar mai vârtos însă în timpul cântării psalmilor căci dracii au ca scop să distrugă rugăciunea prin tulburări.

ˇ Nu trebuie să așteptăm să ne rugăm numai când avem mintea adunată, ci să luptăm să adunăm mintea prin rugăciune.

ˇ Să ne luptăm mai înainte de toate cu dracul întristării căci venind acesta lângă noi în vremea rugăciunii și aducându-ne aminte de îndrăznirea noastră de mai înainte, voiește să ne oprim din rugăciune.

ˇ Dracul întristării ne șoptește în vremea rugăciunii, dacă întrerupem firul ei prin goluri, că nu simțim în ea îndrăznirea către Dumnezeu, sau legătura vie cu El pe care am avut-o altădată. Și aceasta ne face să ne întristăm și să încetăm a ne ruga ca unii ce n-am fi acum în starea cuvenită ei. Dar trebuie să stăruim în rugăciune chiar dacă ea nu este totdeauna fierbinte și adunată în întregime în gândul la Dumnezeu.

ˇ Fii cu luare aminte frate la dracul întristării căci multe sunt cursele lui până ce te face neputincios, căci întristarea cea după Dumnezeu este bucurie prin aceea că te vezi pe tine stăruind în voia lui Dumnezeu. Dar acela îți zice: Unde vei scăpa căci nu ai pocăință? Acesta lucrează cu dușmănie până ce-l face pe om să-și piardă înfrânarea. Dar întristarea după Dumnezeu nu-l apasă pe om ci îi zice: Nu te teme, vino iarăși!

ˇ Celui ce a câștigat lacrima sufletului tot locul îi este potrivit pentru rugăciune.

ˇ Precum comoara ascunsă este mai greu de jefuit decât cea la arătare, așa să înțelegem și cele spuse înainte.

ˇ Când pornești să te înfățișezi înaintea Domnului să-ți fie haina sufletului țesută întreagă din firele sau mai bine spus, din zalele nepomenirii răului căci de nu, cu nimic nu te vei folosi. Să-ți fie țesătura cererii tale simplă, neîmpestrițată în chip felurit căci un singur cuvânt vameșul și fiul risipitor l-au pe Dumnezeu cu ei.

ˇ Înainte de toate să punem pe hârtia rugăciunii noastre o mulțumire sinceră, în al doilea rând mărturisirea și zdrobirea sufletului întru multă simțire. Apoi să facem Împăratului cererea noastră. Chipul de mai înainte arătat rugăciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de către Îngerul Domnului.

ˇ Nu face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale căci gânguritul simplu și nemeșteșugit al pruncilor a înduioșat pe Tatăl cel din ceruri.

ˇ Nu fi îndrazneț chiar dacă ai dobândit curăția; mai degrabă apropie-te întru smerită cugetare și multă îndraznire vei avea.

ˇ Îndulcesc bucatele untdelemnul și sarea; înaripează rugăciunea smerenia și lacrima.

ˇ Luptă să ridici, mai bine zis să închizi cugetarea în cuvintele rugăciunii iar dacă slăbind pentru pruncia ei cade, ridic-o iarăși căci este proprie minții nestatornicia, dar este propriu lui Dumnezeu s-o poata statornici.

ˇ Nu poate fi legat Duhul, dar unde este Ziditorul duhului, toate se supun Lui.

ˇ Alta este bucuria ce se naște din rugăciune în cei ce petrec în obște și alta cea care se ivește în cei ce se roaga îndeletnicindu-se cu liniștea. Cea dintâi este amestecată poate cu închipuiri; cea de-a doua se umple întreagă de smerita cugetare.

ˇ Dacă deprinzi mintea să nu se depărteze niciodată îți va fi aproape chiar și când te vei afla la masă, iar de rătăcește neîmpiedicată nu va putea să rămână niciodata lângă tine.

ˇ Credința înaripează rugăciunea căci fără ea nu se poate zbura la cer.

ˇ Starea ta lăuntrică și-o arată rugăciunea căci cuvântătorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda călugărului.

ˇ Nu te înălta dacă te-ai rugat pentru altul și ai fost ascultat căci credința lui a lucrat și a izbutit.

ˇ Când te rogi cu trezvie ești mai repede împins spre mânie căci aceasta este scopul vrăjmașilor (râvna noastră la rugaciune o întoarce vrăjmașul spre mânie împotriva vreunor frați sau împrejurări care ne întrerup). Să împlinim toată virtutea dar mai mult rugăciunea cu multa simțire. Dar sufletul se roagă întru simțire când se ridică mai sus de mânie.

ˇ Încredințarea împlinirii oricărei cereri se ivește chiar în rugăciune, iar încredințarea este izbăvirea de îndoială. Încredințarea este vădirea neclintită a ceea ce nu este vădit.

ˇ Precum împăratul pământesc privește cu scârbă la cel ce stă înaintea lui dar își întoarce fața de la el și vorbește cu dușmanii stăpânului, așa privește cu dezgust și Domnul la cel ce stă înaintea Lui în rugăciune și primește gânduri necurate.

ˇ Alungă cu bâta câinele ce se apropie de tine și de câte ori se obrăznicește din nou ia-o de la capăt. (Câinele este dracul care printr-un pretext oarecare fură mintea de la rugăciune; acesta trebuie alungat cerându-se ajutorul lui Dumnezeu.)

ˇ Cere prin plâns, caută prin ascultare, bate prin îndelungă răbdare! Că cel ce cere astfel va lua și cel ce caută va afla. Păzește-te să nu te rogi cumva pentru vreo femeie ca să nu fii jefuit din partea dreaptă. (Să nu fii jefuit de curăție prin fapta bună a rugăciunii, căci rugându-te pentru o femeie ai toate șansele să te gândești cu poftă la ea.)

ˇ Să nu ți se facă vremea rugăciunii vreme sau ceas al unor cugetări trebuincioase, sau al unor lucruri duhovnicești, iar de nu, vei fi jefuit de ceea ce e bun. (Nu te lăsa ispitit să rezolvi probleme necesare, sau chiar să cugeți la lucruri duhovnicești în vremea rugăciunii. Aceasta înseamnă să te lași furat de la ceva important.)

ˇ Mi-a spus unul dintre iubitorii lui Dumnezeu că totdeauna, dar mai ales în sărbătorile anuale și împărătești, Dumnezeu răsplătește pe slujitorii Lui cu daruri.
…
http://www.filocalia.ro/despre/4/Rugaciune