Să fii un străin azi în ţara ta
Să n-ai neam, ţară, asta se vrea,
Să fii invadat zi de zi de străini
Şi să te bată vântul, să n-ai rădăcini…
Nicicând nu s-a văzut sub soare
Asemenea amestec de popoare
Nelegiuiţii mişună, în voie se plimbă
Iar tu n-ai cuib, n-ai casă, n-ai limbă…
Te scalzi zi de zi în mizerie
Şi orice ştire te sperie
Azi e prea scump a trăi
Şi toate-s făcute să nu poţi plăti…
Aşa a ajuns ăst pământ
Căci şi a muri e prea scump
Şi crunt război se duce
Să n-ai la cap, când pleci, vreo cruce…
Să n-ai credinţă, să n-ai nimic sfânt
Să fii străin pe acest pământ
Cei ce conduc să fie străini
Căci asta se vrea – să n-ai rădăcini…
Nădejdea la cer e tot ce-a rămas
E al omenirii ultim ceas
Dar ei… sunt fiare… şi vremea-i prea rea
Şi-această nădejde vor să ne-o ia…
Chiar de ne stăpânesc cei haini
Române, făureşte-ţi de-oţel rădăcini
Cu credinţă să stai… căci vine torent
Numai aşa o să treci veacul acesta dement!!!
.
.
Cu durere, dar cu nădejde la bunul Dumnezeu,
Pr. Andrei
.
.
.
