Avem pilda Sfântului Theodor Studitul care a fost exilat și alungat din Mănăstirea sa din Constantinopol pentru că mustra ereziile iconoclaștilor. Atunci au venit ucenicii săi și i-au spus: ”Dar bine Părinte, să lăsăm noi acum Mănăstirea noastră, să lăsăm liniștea noastră, și să mergem în exil?” Iar el le-a răspuns: ”Apostolatul nostru, misiunea noastră de monahi, nu este să apărăm pietrele și clădirile, ci să apărăm Credința noastră, să ne salvăm, și să ne mântuim sufletele.…”
”Străjerii Mei sunt orbi cu toții, ei nu înțeleg nimic. Toți sunt câini muți care nu pot să latre. Ei visează, stau tolăniți și le place să doarmă. Aceștia sunt câini hrăpăreți care nu se mai satură, sunt pastorii care nu pricep nimic. Toți umblă în căile lor și se silesc pentru câștigul lor” (Isaia 56,10-11).
”orice pomenire a unui patriarh eretic înseamnă auto-excluderea din Biserica Sobornicească și din comuniunea cu ea.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul. Mediator între Răsărit şi Apus, pag.184).
