Spre luare aminte și celor care, neștiind ce spun, susțin că Sfinții Părinți n-ar fi scris și poezii…

 

1

La anii veacului din urmă,

Păstorii cei duhovnicești

Se vor abate de la turmă,

Urmând curentelor lumești.

2

Păși-voi ei pe cale strâmbă,

Lăsându-și drumul părintesc,

Și vor cânta la oi din <<drâmbă>>,

Iar nu din <<fluier păstoresc>>,

3

Vor face focul cu <<progresul>>

În <<staulul duhovnicesc>>

Și fumul va stârni eresul

Retezului papistășesc.

4

Atuncea lumea cu știința

Va face născociri mereu.

Și nu va fi la ea credința,

Nici temere de Dumnezeu!

5

Poporul cel cu simplitate

– De frica veșnicelor munci –

Va mai păzi cu scumpătate

Dumnezeieștile porunci.

6

Dar viețuind în neunire

Și fără povățuitori,

Vor fi urâți de stăpânire

Și mulți vor sta prin închisori.

7

Acei cu râvna mai fierbinte

La fapta bună, și smeriți,

Vor fi ca cei ieșiți din minte

De toată lumea socotiți.

8

Înțelepciunea omenească

Va face idoli pe pământ.

Și lumea vrea să folosească

Dezmățul ca așezământ.

9

Vor tunde bărbile și părul

Și hainele vor reteza,

Iar legile cu adevărul

La modă toate vor scurta.

10

La tineri nu va fi rușine

Și nici iubire între frați,

Iar moda va târî cu sine

Pe oamenii destrăbălați.

11

Atuncea Dumnezeu, cu greață,

Va căuta spre pământeni

Și-i va lipsi pe mulți de viață

Ca oarecând pe <<sodomeni>>.

12

Pământul își va pierde mana

Și munca nu va fi cu spor,

Că mulți vor crede pe Satana

Tovaraș slobozirii lor!

13

Atuncea lumea va să fiarbă

Ca un cazan la <<pirostea>>,

– Aprinsă de mânie oarbă –

Și pacea ei se va lua.

14

Războaie mari, înfricoșate,

Se vor ține aproape lanț,

Dar mai grozav va fi ca toate

Al <<celor șapte, la Bizanț>>!

15

Popoarele civilizate

Când mai vârtos vor progresa,

Ca fiarele înfometate

Cu dinții se vor sfâșia.

16

Vor face <<care>> zburătoare,

Iar coada lor de scorpion

Va face iarăși tulburare

Ca turnul de la Babilon.

17

Atuncea vor fi ca armătura

Balauri groaznici de metal,

Împrăștiind pârjol din gură

Și fumuri cu venin mortal.

18

La vii abia a treia parte

Din toată lumea va scăpa,

Iar restul se va da la moarte;

Apoi războiul va-nceta!

19

Căci Înger va veni din ceruri,

Strigând cu glas înfricoșat,

Să pună capăt la măceluri

Puterile din Țarigrad.

20

Acolo Îngerii vor pune

Pe tronul bizantin un Sfânt

Și pașnic toți se vor supune,

Lipsind războiul pe pământ.

21

Atunci va fi Ortodoxia

În toată lumea strălucind,

Și va să piară dușmănia,

Belșug și dragoste fiind!

***

sfintul-ioan-iacob.jpg

VÂNTUL PUSTIIRII

(Urgia cerească)

1

Iarăși lupte, iarăși sânge

Iarăși zgomot de război,

Iarăși lacrimi nesfârșite,

Iarăși valuri și nevoi!

2

Când a șters sărmana lume

Lacrima de pe obraz,

Au venit năpraznic iarăși

Alte valuri de necaz.

3

Văduvele iar vor plânge

Cu bătrânii cei sărmani

Și copiii vor rămâne

Iar cu miile orfani.

4

Pustii-se-vor orașe

Și pe mulți îi vor robi,

Unde sunt cântări deșarte,

Gloanțele vor dănțui.

5

Iar în locul răsfățării

Și al luxului nebun,

Va domni de-acuma groaza

Și cutremurul de tun.

6

Care azi, (de zburdăciune),

Umblă goi, nerușinați,

Vor ajunge ca să umble

De nevoie dezbrăcați.

7

Când sporește răutatea

Se scârbește Dumnezeu,

Pentru asta vin în lume

Și războaiele mereu!

_____________________________________________

.

La un Preasfinţit Episcop au venit din eparhie
Plângeri contra unui preot cu năravul la beţie.
Şi precum aceste plângeri stăruiau necontenit,
S-a găsit de cuviinţă să-l oprească de slujit.
.
S-a alcătuit scrisoare spre a lui canonisire,
Ca prin asta parohia şi cei mari să aibă ştire.
Dar când dă să iscălească Preasfinţitul la sfârşit,
S-a făcut un vuiet mare, mii de glasuri s-au pornit:
.
„Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!” auzit-a din văzduh,
Și scăpând din mână pana tulburatu-s-a la duh.
Cugetând puţin bătrânul s-a gândit că-i o părere,
Căci îi ţiuie urechea uneori de priveghere.
.
Deci, apucă iar condeiul ca să facă iscălire,
Dar în clipa-aceea iarăşi se aude glăsuire!
„Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!” se aude lămurit,
Și de frică Arhiereul a lăsat de iscălit.
.
Dar venindu-şi iar în fire, vrea să termine de scris,
Socotind acele glasuri nălucire ca de vis.
Dar a treia oară, mâna a-nceput a-i tremura,
Căci potopul cel de glasuri mai năvalnic răsuna.
.
Aruncând din mână pana a lăsat neiscălit
Și chemând pe cel cu vina, cu blândeţe i-a grăit:
„Preacucernice Părinte! Iată, am aceste ştiri,
Adevăr ne scrie lumea ori sunt goale uneltiri?”
.
„Toate sunt adevărate, Preasfinţitul meu stăpân,
Mă înşel cu băutura şi de rău cu drept mă ţin!
De la alte patimi rele Dumnezeu m-a izbăvit,
dar năravul băuturii deseori m-a biruit.”
.
„Dar, (îi zice lui Vlădica) slujba cum ţi-o împlineşti?
Căci de-acuma ai pedeapsă şapte ani să nu slujeşti!”
„Preasfinţite, eu din ziua întru care m-ai sfinţit,
N-a rămas în parohie nici un om nepomenit.
.
Mai cu seamă eu, smeritul foarte mult mă sârguiesc
Ca pe cei trecuţi din viaţă pururea să-i pomenesc.”
Auzind Vlădica asta a-nţeles cine striga,
Și rupând scrisoarea, zice: „Mergi la parohia ta !
.
Eu asemenea persoane nu le pot canonisi,
Căci atunci pe mii de duhuri aş putea nedreptăţi !
Cei din viaţă cer pedeapsă după faptul arătat,
Iară cei din altă lume solitor te-au câştigat !
.
Am aicea zeci de plângeri scrise doar ca să te cert,
Dar din ceruri, mii de glasuri strigă astăzi să te iert!
Mergi la slujba ta în pace, dar să nu mai faci sminteli.
Şi să nu mă uiţi pe mine la a slujbei rânduieli !”
.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (Românul)

 

.

.

 

(Cea din urmă poezie scrisă de Sf. Ioan Iacob, la 15 iulie 1960):

sfintul-ioan-iacob.jpg

FIARA APOCALIPTICĂ

1

Acum sporește răutatea,

Deschis-a școală Antihrist

Și dăscălește multă lume

Cu “alfabetul ateist”!

2

Căci astăzi “fiara cea gândită”

Își mișcă capetele ei:

Masoneria, comunismul

Și răzvrătiții de evrei!

3

Papalitatea de la Roma

Și cu păgânii din Agar

Aruncă mai cu îndârjire

Săgețile lui veliar!

4

Din șapte capete de fiară,

Aceste cinci s-au arătat,

Iar când se vor ivi și restul,

Sfârșitul s-a apropiat!

5

Va mai ieși o altă fiară

Cu două coarne ca de miel

Iar glasul ei ca de balaur,

Având putere de la el.

6

Mai are fiara zece coarne

Cu semnele lui “Lucifer”,

Sunt patimile pierzătoare

Ce strigă astăzi către cer.

7

Aceasta este <<urâciunea>>

Ce va ședea pe locul Sfânt

Și cu putere diavolească

Va fi stăpână pe pământ!

 

 

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

.

sf_ioan_iacob.JPG