„Cel ce se cunoaşte pe sine este la mijloc, între mărire şi smerenie; iar cel ce-şi cunoaşte neputinţa sa din multele încercări ale ispitelor şi din lupta ce o duce cu neputinţele cele trupeşti şi sufleteşti, unul ca acela a văzut cu ochii minţii puterea cea nesfârşită a lui Dumnezeu şi a înţeles cum izbăveşte Dumnezeu pe cei smeriţi, care strigă către El prin rugăciunea cea stăruitoare din inimă. Astfel, rugăciunea acestuia i se face ca o desfătare, ştiind că fără de Dumnezeu nu poate face nimic şi, de teama de a nu cădea, el se străduieşte să se lipească tot mai mult de Dumnezeu prin rugăciune şi fapte bune.”
Sfântul Vasile cel Mare
.
.