Scoală, părinte, și te-ndreaptă
Spre-altarul sfânt unde slujești,
Unde-ai fost pus, creștinii să-i ostești
Pentru Hristos, nu pentru iad, o treaptă!
.
Ridică-te, părinte, și mărturisește
Că Adevărul și-a pierdut răbdarea,
Dezbară-te de teatrul jucat și închinarea
Să-ţi fie la Hristos și te smerește!
.
Spune, părinte, adevărul!
Adună turma și pe Hristos slăvește,
Îndeamnă-i pe toţi, pe fraţii tăi îi întărește,
Să nu mai tremure ca frunza,
Slăviţi pe Creatorul!
.
Hristos e pe Golgota, e biciuit, scuipat,
Casa-I e închisă, lăcate sunt pe uși,
Ateii se frământă, iudele pregătesc cătuși,
Nu vă e teamă când tăceţi, că iarăși aţi trădat?
.
Vă înrolaţi în care oaste?
În loc să fiţi cu Sfinţii din icoane,
Cu preoţii martiri, cu mucenicii, milioane,
Voi ce făcurăţi, Îl împungeţi pe Hristos în coastă?
.
Și-a cui Înviere voi așteptaţi,
Dacă singuri veţi liturghisi?
Nu tremuraţi când Maica Sfântă cu Sfinţii vor privi?
Și cui veți da de știre: Hristos a înviat?!
.
Biserica în care a plâns Măicuţa Sfântă
Mai are ziduri, mai are un Altar?
Și preotul de-acolo a înțeles, are habar?
Ar trebui în hohote de plâns mărturisirea să și-o împlânte!
.
Și moaștele plimbate plâng singure,
Din nou lăsate să spele ele
Oceanul de păcate, de patimi grele
Și de scuipări, de palme, o pădure!
.
O, ţară, gemi de lacrimi, de durere!
În Postu` acesta Mare uitară ai tăi fii
Și pe Hristos, și pe strămoși, și pe copii!
Cum să-și aducă-aminte de Înviere?
.
.
Prof. Mihaela Popa
