Omilia lui Gheron Sava Lavriotul,

București 18.07.2020

(primele 23 minute ale conferinței)

.

textul traducerii acestei omilii poate fi descărcat în format pdf de aici – 2020.07.18-traducerea-omiliei-lui-gheron-sava-lavriotul-bucuresti

.

Iubiți părinți, iubiți frați și surori întru Hristos, suntem foarte bucuroși că suntem încă o dată aproape de dumneavoastră, am putut să ajungem în România în ciuda interdicțiilor care au existat până acum, ca să putem vorbi din nou despre tema credinței, pentru a ne putea sprijini unul pe altul în credință și să putem merge împreună în aceste timpuri antihristice în care trăim. Sunt grele vremurile în care trăim, am spus-o de multe ori și credința noastră este luptată de Antihrist și puterile antihristice. De aceea fiecare sinaxă şi omilie pe care o facem pentru noi este o rugăciune către Hristos, ca să ne ajute să fim uniți pentru a putea să înfruntăm cele ce vin și să facem față acestor vremuri în care trăim.

Cu toții cunoaștem despre trădarea credinței noastre și în special cele în legătură cu Sinodul din Creta. Am ținut numeroase omilii în legătură cu această temă, ce s-a întâmplat și ce s-a hotărât atunci la Sinodul mincinos din Creta și nu le vom spune din nou. Fiecare credincios, astăzi, dacă vrea să rămână în Biserica lui Hristos, trebuie să nu aibă comuniune cu cei care acceptă Sinodul din Creta şi  ecumenismul. Numai aşa poate să rămână cineva neîntinat, fără să se întineze, şi să fie în Biserica lui Hristos.

Am arătat de multe ori că sfinţii spuneau să evităm erezia şi ereticii, şi precum am spus şi mai înainte, dacă cineva vrea să rămână în Biserica lui Hristos trebuie să întrerupă comuniunea cu ereticii. Aceasta presupune ceva, lucrul acesta trebuie să fie însoţit de viaţa duhovnicească. Nu este deajuns numai să taie cineva pomenirea și comuniunea, dar trebuie ca împreună cu aceasta să avem o viață duhovnicească puternică ca să putem să rezistăm la constrângerile pe care le avem de la puterile antihristice.

Toți ne acuză că suntem în schismă și că noi suntem eretici dar noi ținem tradiția Sfinților Părinți. Totuși ca omul să se mântuiască este nevoie de două lucruri: primul, să ținem credința așa cum ne-au predat-o Sfinții Apostoli, și al doilea, să avem o viață duhovnicească bună şi bineplăcută lui Dumnezeu.

La ultimul punct (lucru) cei mai mulţi creştini au o problemă, deoarece din păcate, ei cred că numai întrerupând pomenirea se vor mântui. Însă nu este suficient numai acest lucru, trebuie ca viaţa noastră raportată la Dumnezeu să fie corectă. Ce vrem să spunem cu asta? Există numeroase probleme în mijlocul celor îngrădiţi de erezie pentru că nu suntem atenţi. Trebuie să fim foarte atenți deoarece întreaga lume privește către preoții și monahii care duc această luptă. Astăzi vedem că în Biserica oficială a României sunt urmate ordinele și ceea ce spun masonii. Acest lucru vedem că se întâmplă și în celelalte biserici locale ortodoxe. Pentru acest motiv bisericile se închid din cauza virusului Corona, pun lingurițe la Sfânta Împărtășanie ocărând în acest fel pe Hristos. Oamenii văd acest lucru și înțeleg că ceva nu merge bine. Așadar oamenii trebuie să vadă exemplul nostru pentru că acum este momentul când pot să înțeleagă ce înseamnă ecumenismul. Noi trebuie să fim pregătiți ca să putem ajuta acești oameni și nu ca să ne certăm între noi și să avem păreri diferite.

Am spus mai înainte că pentru a fi cineva în Biserica lui Hristos nu trebuie să-i pomenească pe eretici. Ceea ce Hristos vrea astăzi de la noi este să nu avem comuniune bisericească cu ecumeniştii. Acesta este lucru bineplăcut lui Dumnezeu 100%. Dacă nu vom avea dragoste între noi nu ne vom mântui. Pot exista diferenţe între noi, dar cu dragoste să ne aşezăm şi să le soluţionăm. În acest moment singurii care urmează drumul către Hristos sunt cei care s-au îngrădit de erezie și trebuie să fie exemplu pentru toți.

Pentru ca îngrădirea de erezie să fie făcută într-un mod corect este nevoie să știm anumite lucruri:

Primul este să fim siguri că acest lucru (îngrădirea de erezie) este drumul corect;

Al doilea lucru, foarte important, este să știm din ce cauză facem întreruperea pomenirii. O facem în primul rând ca să nu ne întinăm de erezie, iar în al doilea rând ca să ajutăm pe toți cei care se găsesc în erezie. Nu uitaţi că şi noi înainte de întreruperea pomenirii ne aflam în erezie. Deci, scopul întreruperii pomenirii este să aducem oamenii înapoi la ortodoxie. Lucrul acesta nu trebuie să-l uitaţi, este scopul nostru. Deoarece dacă-l vom uita ne vom rătăci de la drumul nostru; adică ce aşteptăm de la întreruperea comuniunii pe care o avem noi? Să ajutăm câţi preoţi şi mireni putem, ca să întrerupă pomenirea şi să mergem împreună. Aceasta este ordinea în care putem să ajutăm lumea să întrerupă comuniunea cu ereticii, adică trebuie să înţelegem că lucrăm pentru Hristos şi pentru Biserica lui Hristos. De aceea trebuie să fim smeriţi, să avem dragoste între noi şi să nu ne mai certăm. Pentru aceasta trebuie să ne spovedim mai des, să ne împărtăşim mai des şi să încercăm să ne ajutăm unul pe altul şi nu să ne certăm între noi. Numai aşa ne poate auzi lumea şi să vadă exemplul nostru. Acest lucru este foarte important, deoarece astăzi, omul contemporan cere răspunsuri. Cere răspunsuri la întrebările: pentru ce motiv trăieşte? Care este scopul vieţii sale? Care este adevărul?

Scopul vieţii este să-l găsim pe Hristos, iar noi, în calitate de creştini, cu exemplul nostru trebuie să fim apostolii lui Hristos, nu numai cu cuvintele noastre, dar mai ales cu ceea ce facem, cu exemplul nostru. Există mulţi preoţi şi mireni care vin, ne găsesc şi ne vorbesc, care vor să întrerupă comuniunea cu ereticii, dar se tem să o facă deoarece văd că ne certăm între noi. Pentru aceasta trebuie să fim foarte atenţi şi să avem dragoste între noi. Numai aşa vom putea să dăm exemplu tuturor, că ceea ce facem este corect.

Trăim în vremuri apocaliptice, vedem că Biserica noastră primeşte război de pretutindeni. Toţi aruncă în Hristos, pe toţi îi deranjează Hristos. Deci, va trebui ca noi în vremurile de azi în care trăim să ne pregătim pentru prigoane mai grele, lucrurile se vor înrăutăţii. Trebuie să ne întrebăm în sinea noastră: suntem pregătiţi să mărturisim? Şi dacă nu suntem, ce trebuie să facem? Trebuie să luăm decizia, să fim siguri în interiorul nostru că avem credinţa că va fi nevoie să dăm mărturisire pentru Hristos. Lucrurile sunt foarte complicate, şi vor deveni şi mai complicate. Trebuie să ne înarmăm cu credință și să cerem de la Hristos să ne dea putere ca să putem să mărturisim în tot locul.

Mulți părinți din Sfântul Munte care au virtute și au întrerupt pomenirea ne spun că trăim în vremurile lui Antihrist și în curând se vor arăta. Din păcate oamenii nu spun acest lucru, și se tem să-l  spună. Vedem că toate merg foarte repede. Suntem pregătiți să dăm mărturisirea noastră și să dăm sufletul nostru pentru Hristos? Sau suntem legați de casele noastre, de averile noastre și de acestea pe care le avem? Aceasta este problema din ziua de astăzi. Dacă în realitate iubeam pe Hristos, am fi avut luminare de la Hristos şi nu aveam probleme între noi şi nu am fi avut păreri diferite între noi cei care au întrerupt pomenirea ci am fi avut o luptă comună care ar fi ajutat întreaga lume care ar fi cerut ajutor. Dacă veţi vorbi cu lumea de afară care nu sunt buni creştini şi nu merg la biserică veți vedea că ei caută să afle unde este adevărul. Şi aceasta este responsabilitatea noastră, să îl arătăm, Pentru că noi ne aflăm pe drumul către Hristos şi trebuie să-l spunem pretutindeni.

Nu vreau să lungesc cuvântul, să vorbesc mai mult fiindcă ştiu că există întrebări dar şi părinţii doresc să vorbească. În mod simplu aş mai dori să mai spun încă o dată că trebuie să iubim pe Hristos din tot sufletul nostru, din toată inima noastră şi din tot cugetul nostru deoarece ne aflăm la sfârşit şi numai iubind pe Hristos vom putea să rezistăm la acestea care vin. Lucrurile vor fi foarte grele, dar cei ce vor iubi pe Hristos vor fi binecuvântaţi şi se vor bucura că trăiesc în aceste vremuri. Viaţa noastră fără Hristos nu este nimic. Să iubim pe Hristos şi să fim împreună cu El din această viaţă şi să-L găsim împreună şi în cealaltă viaţă. Această omilie este rugăciune pentru dumneavoastră pentru a ne da putere ca să nu-L trădăm ci să-L mărturisim şi-n această mărturisire să câştigăm Paradisul.

Să fiţi sănătoşi!

Traducere de monahul Marcu prodromitul

București, 18 iulie 2020

Prima ei jumătate nu se aude prea bine microfonul traducătorului, însă în cealaltă e mai bine.

În înregistrarea video, întreaga coloană sonoră este mai bună:

.

Să ne fie de folos, spre mântuire!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

.