Patria Sfântului Sabin a fost Egiptul și cetatea Ermopolis și era bărbat slăvit, având dregătorie mare în cetatea sa. Pe vremea împărăției lui Dioclețian (284-305), tulburându-se tot Egiptul, din pricina prigonirii celei cumplite ce se pornise, mulți creștini fiind prinși, chinuiți și uciși, Sabin și-a lăsat casa, averea și prietenii și, ieșind pe ascuns din cetatea sa, s-a adăpostit într-un sat îndepărtat, în care erau ascunși și alți creștini. Și, acolo, neștiut, într-o casă mică și sărăcăcioasă, petrecea în post și rugăciune, ziua și noaptea. Dar, slujitorii de idoli îl căutau neîncetat pe Sabin, cel de bun neam, din Ermopolis, ca să-l prindă spre chinuire, și negăsindu-l, erau mâhniți de multă vreme.

S-a găsit însă un vânzător care, ca și Iuda s-a dus la slujitorii de idoli și a zis: „Ce-mi dați, ca să vă arăt unde este Sabin, pe care îl căutați ?” Iar ei i-au dat doi galbeni. Au mers, apoi, după dânsul, până în satul acela și, văzând casa, au înconjurat-o și au bătut în ușă. Și erau cu Sfântul Sabin, în casa aceea, șase creștini care, crezând că a venit la dânșii cineva din frații credincioși, pentru vreo trebuință, au deschis ușa. Deci, slujitorii de idoli, intrând înlăuntru, cu mare ură, i-au prins și i-au legat pe toți, însă pe Sfântul Sabin l-au legat deosebit, cu lanțuri mai grele, și l-au dus la dregătorul locului aceluia, care se numea Avian. Și, dus fiind la păgâneasca judecată și, silit să jertfească idolilor, nu s-a lepădat de Hristos. Drept aceea, l-au chinuit cumplit, cu unghii de fier zgâriindu-l și cu foc arzându-l, iar, mai pe urmă, l-au înecat într-un râu. Și așa s-a sfârșit nevoința muceniciei și la Hristos s-a dus, ca să-și ia cununa biruinței. Asemenea și ceilalți șase creștini, prinși împreună cu dânsul, chinuiți fiind, și-au dat duhul câștigând aceeași slavă, de la Hristos, în ceruri.


Întru această zi, cuvânt de învățătură al Sfântului Efrem Sirul pentru bogați
.
    Auziti, bogatilor, si luati aminte, ascultati cei ce tineti case, sa nu va mandriti intru averea voastra cea stricacioasa, laudandu-va. Ca numai Dumnezeu este bogat, El care are bogatie nestricacioasa si din destul si da tuturor, celor ce cer. Iar fiinta bogatiei noastre este praful. Si, pana ce este liniste, va veseliti cu ea si o stapaniti, si vin la voi mici si mari, slaviti si fara slava, bogati si saraci, aducandu-va voua cinste si daruri si la picioare cazandu-va; si, de aceea, bine este sa multumiti lui Dumnezeu. Dar sa va paziti, ca nu cumva, bogatia sa fie adunata cu pacat, cum ar fi de pilda, sa iei mita de la vreunul care ar voi a birui pe vreun potrivnic al sau si tu, atunci, cu nedreptate, sa osandesti pe omul cel facut dupa chipul lui Dumnezeu, pentru care Hristos si-a varsat sangele.

Destul sa-ti fie tie si casei tale ceea ce ti se cuvine, cu dreptate, iar nu intr-ascuns. Iar de vei lua pe deasupra, atunci, iei ca o bautura tulbure si sa cunosti ca esti bolnav cu sufletul. Pazeste-te cu intelepciune si-ti curata sufletul tau cu frica lui Dumnezeu. Sa nu aduni lucruri spurcate si nedrepte in viata aceasta, fiindca averea aceea naste in sufletul tau boala netamaduita. Deci, precum mai inainte ti-am zis, strecoara-ti toate, ca sa nu fie in casa ta nedreptate, nici spurcaciune, ci toate curate si drepte. Toate, ca si printr-o strecuratoare sa le strecori, si sa le speli, cu dreptate si cu vrednicie, ca sa fie curate si nespurcate de-a pururea, ca o apa curgatoare. Zis-a inteleptul ca se cade sa ne spalam si sa ne curatim sufletul nostru de rusinea si de insasi spurcaciunea lui, adica, sa-l pazim de bogatia cea nedreapta. Sa primesti si sa aduci in casa ta pe cel strain si pe cel sarac si sa-i hranesti si sa-i incalzesti, iar Dumnezeu iti va rasplati tie insutit, pentru ca El insusi a fagaduit asa, si nemincinos este.


Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, că pe cel, pe care îl iubește Domnul, îl și ceartă
.

De vei vedea pe vreun om nedrept si rau, intru indestulare petrecand si intru sanatate, sa nu te minunezi de el, pentru ca a facut si el putin bine, inaintea iui Dumnezeu, si, pentru aceasta, isi ia plata sa aici, iar acolo, va auzi, ca si bogatul: „Tu ti-ai luat cele bune in viata ta, pentru acel bine facut de tine”. Iar de vei vedea pe cela ce in dreptate vietuieste, suferind chiar multe primejdii si necazuri, sa-l fericesti pe el, si, ca el, sa ravnesti a fi, pentru ca, aici unul ca acela, se curateste de pacate, iar, acolo, la multa bucurie merge, ca, pe cel pe care il iubeste Dumnezeu, il si cearta.

Pentru ce te tulburi, omule, vazand pe sfinti, in viata, cu necazuri ? Ca acei ce rabda aici necazurile, aceia, intru Cereasca Imparatie, se vor salasui, cu bucurie. Iar, pentru cei ce sunt rai, lacomi, talhari, rapitori, clevetitori si intru indestulare petrec, pentru unii ca aceia, vesnicile osande in foc li se gatesc; precum si bogatul acela, care in vapaie fiind, ruga pe Avraam, iar Avraam i-a zis: „Tu, fiule, ti-ai luat cele bune in viata ta, iar Lazar, pe cele rele: si pentru aceea, el, aici se mangaie, iar tu te chinuiesti, in vapaie arzandu-te”.

Ascultati, insa, ce fel de bine a luat bogatul: bogatie, sanatate, hrana, bauturi multe, vin scump, stapanire, slava si cinste de la toti. Dar Lazar, oare nu a gresit si el ceva ? Cu adevarat, avea si el putine greseli. Asadar, cand bogatul si-a luat cele bune in viata, pentru putinul bine pe care l-a facut, si Lazar asemenea, si-a luat cele rele, pentru putinele lui greseli; de aceea, acum, se desfata, iar bogatul se chinuieste. Drept aceea, fratilor, de veti vedea pe vreun drept suferind, aici, boli si primejdii, sa-l fericiti pe unul ca acela, pentru ca aici, de pacate slobozindu-se, va merge curat acolo, la Dumnezeu. Si, chiar de i se vor si indelunga lui primejdiile, inca, mai mult, i se va inmuiti lui rasplata dreptatii. Ca si dreptul Iov, care fara si prihana a pazit poruncile lui Dumnezeu, cate chinuri n-a luat in trupul lui, aici ! Si pentru ce altceva patimea, fara numai ca, acolo, mai mare cinste sa primeasca ? Iar la altii, rai fiind, chiar daca numai in sanatate ar petrece si nici o primejdie nu le-ar veni, la unii ca acestia, fratilor, si la slava lor de oameni pacatosi, nimeni sa nu ravneasca, ci mai mult, sa planga pentru dansii, ca sabia judecatii se gateste asupra lor.

Drept aceea, nu cela ce incepe bine si face rau pe urma este drept, ci, de va avea cineva sfarsit bun, acela este drept. Ca unii gresesc la aratare, iar in taina mult se pocaiesc si noua ni se pare ca sunt pacatosi, iar, la Dumnezeu, se afla dreptii. Pentru aceea, nu se cade a osandi pe nimeni. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea !

 

 

 

.