„Precum se îngrijeşte cineva ca medicul familiei să fie cât mai aproape de el, aşa trebuie să se preocupe ca şi duhovnicul său să fie aproape de el. Un medic poate ajuta un bolnav atunci când este aproape de el mai bine decât profesorii universitari – deşi aceia au atâta experiență – pentru că îl poate urmări sistematic şi, dacă va trebui, îl va trimite la un medic de specialitate. M-a impresionat următorul fapt atunci când eram în Sanatoriu : mulţi bogaţi care aveau tuberculoză stăteau acasă şi mergeau la ei profesorii universitari pentru a le face tratament.

S-a dovedit însă că tratamentul n-a dat nici un rezultat, pentru că nu puteau să-i urmărească sistematic. De aceea au fost nevoiţi să creeze în Sanatoriu sectoare separate ca să fie internaţi acolo, aşa încât să fie observaţi permanent.

Vreau să spun prin acestea că, precum medicul observă de aproape pe bolnav atunci când îi dă să facă un tratament ca să vadă dacă medicamentele ce i le-a dat ajută sau au efecte contrare etc. şi potrivit cu aceasta măreşte sau micşorează doza şi, dacă va trebui, poate chiar şi schimba tratamentul, tot astfel şi duhovnicul trebuie să observe de aproape sufletul, pentru că din timp în timp apar diferite schimbări și reacţii, pe care nu le poate observa de departe și să-l ajute pe deplin. Odată am spus unui suflet ce avea o ispită; „Fă aşa şi vei vedea că o vei trece” și într-adevăr, m-a ascultat şi a depăşit ispita. După puţin timp a avut o ispită exact contrară, a înfruntat-o în acelaşi mod şi s-a chinuit. Putea binecuvântata să trimită un om sau să scrie o scrisoare ca să mă întrebe ce trebuie să facă, fiindcă înfrunta o altă greutate, i-aş fi dat alt medicament, adică alt sfat. I-a fost greu să mă întrebe, deoarece eram departe. De aceea eu nu obişnuiesc să dau sfaturi de departe dacă nu-l cunosc bine pe om şi nu am o legătură strânsă cu el.”

Sfântul Paisie Aghioritul

.

.

.

CITIȚI AICI TEXTUL IMNULUI ROMÂNIEI:

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE !!!

.

.