Cei mai haiduci dintre haiduci,
Cei mai partizani dintre partizani,
Care ați avut curajul fără limite
De a vă “ascunde” în munții Dobrogei…
Unde, practic nimeni, nu se putea ascunde…
De… raidurile securității..
Voi aromânii de fier, cu piepturi de oțel.
Pe care gloanțele comuniste
Nu le-au putut secera…
Voi cei cu nume simple
GOGU PUIU, GHEORGHE FUDULEA,
Eroi aromâni, coborâți parcă
Din Moscopole și din Pind
Să-ți apere țara mamă
De ciuma roșie…
Voi, eroii pe care s-a așternut
Praful uitării, și pe urmele cărora
Noi cei de azi, nu călcăm …o iotă!!!
Voi, cei cu faptă de tunet
Ce ne-ați lăsat o țară liberă
Și pe care noi, cei de azi
V-am uitat în marea noastră
Lipsă de simțire….
Voi, ce n-ați avut familii
Sau neveste, sau ibovnice
Fiindcă …v-ați cununat cu codrii
Ca să scăpați țara de FIARA ROȘIE…
Voi, care izvorând durere
Din sufletele voastre
și dor… de cei dragi, de iubită…de soție…
Cântați cu jale în jurul unui
Foc haiducesc încropit undeva
Pe înălțimile Măcinului.
O doină armânească
A flăcăului care se topește de dorul drăguței:
IMSHEATA MEA, CĂTAT UM VREARI
CU OCLII AI TĂI CA DOAUĂ STEALI…
Voi, haiduci ai Dobrogei
Fără de care istoria și țara
Erau cu mult mai sărace…
Cu dragoste pentru eroii neamului,
Pr. Andrei
