Deci, după aceasta, Ioan a rămas în pustie, până la sfârșit, iar fericitul Simion s-a întors în Sfânta cetate și, închinându-se la mormântul Domnului, s-a rugat să-i ajute să fie ascuns de oameni. Și, făcându-se că este nebun, s-a dus în cetatea Emesa, săvârșind, spre folosul oamenilor, multe minuni, prin această prefacere a lui și răposând în Domnul. Și, s-au deșteptat, ca dintr-un somn, emesenii, abia după moartea lui, cunoscând că viața și nevoințele acestui minunat Simion au fost viața și slujirea unui doritor al lui Hristos, care a petrecut în Emesa, ca și cei de demult, în mijlocul sodomenilor, fără a se întina de păcatele lor. Deci, s-a săvârșit Cuviosul Simion, în ziua de 21 a lunii iulie, iar după el si Cuviosul Ioan, însoțitorul lui de pustnicie care a adormit, cu fericit sfârșit, în pustiul Iordanului.
Întru această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Iezechiel (sec. VI î.Hr.)
Acesta a fost unul din Proorocii mari ai Legii vechi și era fiul lui Buzi, din seminția preotească a lui Levi. A proorocit timp de douăzeci de ani, cu cinci sute șaptezeci de ani înainte de întruparea Domnului, pe vremea robiei Babilonului, fiind el însuși printre evreii duși în robie, la râul Chebar, din țara caldeenilor. Proorocia lui este cuprinsă în cartea lui Iezechiel, cu patruzeci și opt de capitole, din Vechiul Testament.
Iezechiel a fost pus de Domnul Dumnezeu străjer peste casa lui Israel și semn de prevestire. Chemarea lui era să încredințeze poporul cel îndărătnic și năpăstuit că Dumnezeu este tare și puternic, că Dumnezeul lui Israel este stăpânul lumii întregi, că El nu vrea moartea poporului, ci, să se întoarcă, din desfrânarea cea cu idolii, la Dumnezeul cel viu și să fie ca o mireasă credincioasă bărbatului ei.
Maica Domnului a fost văzută de Prooroc, ca o ușă încuiată, prin care avea să treaca numai împăratul Mesia, noul David, slujitorul Domnului. Dar, de vreme ce israelitenii strigau: „S-a pierdut nădejdea noastră, nu mai nădăjduim în slobozirea noastră din robie,” pentru aceasta, cu vederea oașelor moarte, care înviază, Domnul a încredințat poporul, că este nădejde de mântuire, din oașe moarte, Dumnezeu poate ridica o lume nouă. Nimic nu este pierdut, Dumnezeu este păzitorul lui Israel. El este tare și puternic. Înnoirea nu va veni, însă, decât după o vreme de ispășire a păcatelor. Tradiția Bisericii spune că profetul Iezechel a primit sfârșit mucenicesc, ucis de cei care trecuseră la legea idolească. Dumnezeului nostru slavă!
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Atanasie, că mulți drepți mor, cu moarte rea și mulți păcătoși, cu moarte bună
Era un sihastru călugăr, cu semne și cu minuni strălucit și avea împreună cu el, un ucenic în pustie. Iar, într-una din zile, s-a întâmplat că a mers ucenicul lui în cetate, unde era un stăpânitor rău, netemându-se de Dumnezeu. Pe aceasta, ucenicul starețului l-a văzut mort și mult popor mergând după el, cu lumânări și cu tămâieri și cu cinste mare petrecându-l la groapă. Iar, după ce s-a întors ucenicul în pustie, a aflat pe povățuitorul său, pe cinstitul stareț, mâncat de o fiară. Și a început a se tângui mult și a plânge după stareț, zicând către Dumnezeu: „Doamne, cum se face, că a murit acel stăpânitor rău, cu atâta slavă, iar acest sfânt duhovnic, părintele meu stareț a luat o astfel de moarte, fiind mâncat de fiară?” Deci, așa plângând el și vorbind întru sine, s-a aflat lângă el îngerul Domnului, și i-a zis: „De ce te tânguiești și plângi după starețul tău? Pentru că acel stăpânitor rău avea și el o faptă bună, și, pentru acea faptă bună, cu cinstită îngropare, și-a luat plata sa, pe pământ. Iar, dincolo, se duce ca un osândit. Iar, povățuitorul și învățătorul tău, cinstitul stareț, întru toate a plăcut lui Dumnezeu și era cu toate bunătățile împodobit, însă, avea și el, ca un om, puțină prihană: si, prin acea amară moarte, i s-a iertat lui greșeala sa și s-a dus din viața aceasta, cu totul curat întru bucuria Domnului său.”
Deci, aceasta știind-o, fraților, să cunoaștem și noi că nimic nu se face pe pământ, fără de rânduială și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ci, peste tot pământul și în ceruri, sunt judecățile lui Dumnezeu și purtarea Lui de grijă, pentru toate făpturile Lui. Dumnezeului nostru slavă!
Întru această zi, cuvânt despre pocăință
Până ce ești viu, pocăiește-te chiar de ai greși și în ziua cea mai de pe urmă, pe care zaci, trăgându-ți sufletul și vrând să ieși din viața aceasta, pocăiește-te, că nu te va lăsa pe tine iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Și să nu-mi zici mie: „Cum, sau în ce chip? Că sunt plin și cuprins de stricăciune și de răni și, în ziua cea mai de pe urmă a vieții mele, putea-voi oare să mă mărturisesc?” Poți foarte bine, Roagă-te și, din casa ta, să rânduiești să se facă milostenie, la săraci. Tu acolo te duci, iar casa ta rămâne aici. Și să nu-mi zici mie: „Cum mă voi mântui?” Sau: „Cum mă voi curăți?” Când Dumnezeu lucrează, nu pune tu hotare. Că-ți zice: „Dacă tu n-ai ajuns să te îngrijești de sufletul tău, fiind în viață, apoi, măcar la sfârșitul vieții tale, să poruncești la ai tăi, să dea, la săraci, și ajutători să ți se facă ție ai tăi, prin milostenii și jertfe. Și să scrii în așezământul tău, că, împreună cu fiii tăi și cu neamurile tale, să fie părtași la moștenirea ta, și Stăpânul ceresc, Cel ce a zis: „Pe săraci să hrănești și Eu, pentru ei, voi fi chezaș și nu te voi lipsi de Împărăția Cerurilor.„ Deci, să nu socotească nimeni, ca o minciună, milostenia făcută după moarte, pentru că este bună, bine plăcută și primită la Dumnezeu. Căruia I se cuvine slava în veci! Amin.
.
Deci, se prea poate ca dintre cei pe care noi ii vedem(percepem) foarte credinciosi, acestia sa aiba o moarte asemanatoare cunstitului egumen din articolul cuprins in Sinaxarul de azi 21 iulie. Si din cele citite ne-am dat cu totii seama ce fel de om fusese egumenul(staeetul). Asadar si fratele nostru se prea poate sa fi patit la fel. Dupa cum vedem Dumnezeu da tuturor oamenilor doar cele de trebuinta chiar si in ziua lui(a omului) cea mai de urma. Dumnezeului nostru, slava !