Azi, când intru într-o cofetărie
Îmi iau una din aceste prăjituri,
Amandină, savarină, ecler.
Nu pot ieși din acest triunghi… defel…
Nu pot ieși nicicum…
De ce oare??? Există o cauză…
Și aceasta nu e …pofta…
Ci… copilăria mea…
Când am în față una din acelea
Îmi vine în minte cofetăria de cartier
Cu nume de poveste – Scufița Roșie
Unde, doar de două ori pe lună
Aveau la vânzare
Amandine sau savarine sau eclere
Niciodată toate trei împreună…
Vorbim de anii ”80…
Dacă un singur copil afla
Că au ”BĂGAT” prăjituri
Dădea vestea în tot cartierul
Și… într-o oră… găseai puhoi de copii
Pe la mese sau în picioare
Înfulecând aceste rarisime minunății…
Copii printre care mă aflam și… eu…
Azi, când mănânc din prăjitură
Mă năpădesc amintirile…
Și… o văd… pe doamna Rica
Cu boneta apretată și glas dulce
Cum ne servește pe fiecare, spunând:
”Ia zi, drăguțule, câte să fie???„
Căci nu prea aveai de ales…
Și… mă cuprinde o astfel de emoție
Și de… stare… încât simt mirosul
De frișcă proaspătă și de limonadă
Colorată… de …lămâie…
Ce trona între pereții tapetați
Ai cofetăriei…
Azi, cele trei prăjituri sunt motiv de ironie
Din partea copiilor mei, care-și spun unul altuia:
Pun pariu că tati o să-și cumpere una din cele trei:
Amandină, savarină, ecler.
Dar pentru mine A.S.E. este de fapt
Codul de acces, parola,…
Cu care intru în fișiere prăfuite
Ale copilăriei mele și ale sufletului meu…
Trebuie doar să tastez în minte A.S.E./ ENTER…
Cu gustul acela dulce încă pe buze,
Pr. Andrei
.
