„– Mai este necesară o implicare a creștinului în societate?

– Păi de aceea este societatea asta așa de dezlănțuită, pentru că ne-am izolat unii de alții. Preotul, biserica, mănăstirile, au fost mereu mijloacele de apărare și menținere a spiritului de unitate și de dragoste creștină, pe care s-a și bazat viața națiunii noastre. Astăzi preoții nu mai au voie să vorbească. Nu au voie să spună un cuvânt. Aceasta este noua virtute de căpătâi a preoților acum – să tacă. La ora aceasta scopul demonic este satanizarea în masă a popoarelor, nu numai a unei regiuni sau a unei țări. De aceea nici monahul nu trebuie să stea deoparte. Monahismul este armata de elită a țării noastre, cum spunea patriarhul Nicodim, armata de apărare a creștinismului nostru ortodox.

Viața monahală nu este numai ascultare, perseverență la biserică și la lucrare. Lucrarea monahului este misiunea lui, este tocmai atitudinea lui față de lumea aceasta ortodoxă. De aceea cât mai înalte să fie și existența și cuvântul nostru! Tocmai atunci când e vorba să nu se vorbească, să nu se știe, să nu se spună, monahul trebuie să strige mai mult. El e împotriva firii [căzute, n.n.] mereu. Așa-i viața monahală! Este o viață împotriva firii! Creștinul la miezul nopții se învârte, mai la televizor, mai bea un păhărel, mai doarme o oră, două, trei, se scoală, pleacă, vine, se duce, se mișcă. Ei bine, monahul nu. El stă de veghe acolo la miezul nopții. Se aude un clopot, bate o toacă, se cântă Sfânta Liturghie, și este tot timpul treaz ca un apărător al vieții noastre creștin ortodoxe. Ce este monahismul? Monahismul este garda! Când veneau hoardele în Răsărit, ce făcea Ștefan cel Mare? Aveau focuri în munte, puse să semnalizeze și când vedeau că focurile astea deveneau din ce în ce mai multe, însemna că năvălitorii se apropie. Cam așa suntem și noi. Trebuie să fim mereu în această pregătire, ca să putem atenționa lumea.

Și vedeti dumneavoastră acum, diavolul cât de puternic este el? Că vine cu vicleșug și își face apariția pe neașteptate. Ce făcea omenirea pe când Noe își construia corabia? Ziceau că se termină corabia și potopul nu mai vine și trăiau în desfătări: Înseamna că bătrânul ăsta n-are dreptate. Dar tocmai atunci a venit și potopul. Așa și acum… Vin și îți spun: Nu există cipuri. Buletinele toate sunt în regulă; n-au cip. Pașapoartele, carnetele de conducere n-au nimic. Sunt în regulă toate. Dar când le iei la controlat vezi că toate vorbesc că au; sunt un adevăr. Ș-atunci suntem în această situație de a accepta un cataclism moral și spiritual al vieții noastre creștine. Mai spuneam eu altă dată: creștinul trebuie să fie ca un iepure pe hat. Umblă, aleargă în toate laturile țarinii și când dă să se culce, seara sau în orice moment, se așează acolo în locul nepândit de alții, se ridică în două lăbuțe, privește în dreapta, în stânga, ciulește urechile și, dacă vede că e liniște, se culcă și el. Așa trebuie să fie și creștinul nostru de astăzi: mereu atent că nu știm ziua, nici ceasul când vine Domnul.”

Părintele Justin Pârvu – interviu publicat în revista Atitudini nr. 28, 2010

.

.

SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE !

.

.

CITIȚI AICI TEXTUL IMNULUI ROMÂNIEI:

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE !!!

(până nu este PREA TÂRZIU)…

.