O, Țara mea frumoasă, genunchii eu mi-i plec
Și brațele-mi în juru-ți, în gând, mi le petrec,
Și munți și văi și ape la pieptul meu le strâng,
Le țin ca pe un prunc, la sânul meu… și plâng!…
.
Jelesc peste câmpii, pe dealuri și vâlcele
Și de Carpați îmi reazem, fierbinți, tâmplele mele!…
Și lacrimile-mi scaldă hotarul tricolor
C-ajuns-a de rușine așa un brav popor !
.
Te-a pus Dumnezeirea să luminezi tăcut
Din maluri dunărene până la mal de Prut,
În calea tuturora, cu pace-n mână-ntinsă,
Dar, spre războaie veșnic de apărare-ncinsă !
.
Tu n-ai făcut pe nimeni să plângă, Țara mea !
Nici chiar pe-acela care prohodu-ți întocmea !
Nu ai năpăstuit, n-ai jefuit, n-ai atacat —
Atâta doar, Viteazo, mereu te-ai apărat !
.
…Te Țin în brațe, Țară, ca pe un copilaș,
Și plâng prezentul nostru și rușinos și laș,
Plâng decăderea noastră și răstignirea ta….
Ești toată numai rană, tu, România mea !
.
Tu, ce stăteai odată pe umeri de eroi,
Ajuns-ai să te bată și viscole și ploi,
Desculță în furtună, flămândă, rușinată
Și-așa de pângărită cum nu ai fost vreodată !
.
Frumoasă-ai fost, Frumoaso ! frumoasă ești și-acum,
Troiță Ortodoxă, pusă-n răscruci de drum !
Troiță de-oseminte, cu jale-mpodobită,
Cu tricolor deasupra și-n lacrime sfințită !
.
Țărâna de sub tine, cu sânge închegată,
Trecutu-ți de poveste, icoană fără pată,
Chiar fiii tăi, Frumoaso, cu trădătoare mâini,
Le-au rupt ca pe o halcă de aruncat la câini !
.
Ți-au pângărit ființa și trupul tău sfințit,
Pe bani murdari și pofte, amar te-au răstignit !
Tu, Patrie iubită, ajuns-ai de ocară –
Și celor dinăuntru și pentru cei de-afară !
.
Fiindcă te-nvechiseși, la fiare vechi te-au dat !
Și fără nicio milă te-au rupt și te-au tăiat…
Bucăți și bucățele, te-au dat la kilogram,
Praful să se aleagă de truda unui neam !
.
Te-au sărăcit de toate băieții cei ”deștepți” !
În grabă, dar ”cu acte”, fârtații hrăpăreți !
Cu unghii nemiloase și pâinea ne-au răpit
Și holdele și plaiul, tot ce s-a nimerit !
.
Te-au rupt și te-au vândut, pe față ori furiș :
Un deal, o pădurice, un munte, un tufiș,
Te-au dat en gros-n vânzare și chiar cu bucățica,
Ți-au dat trecutul, Mamă, pe bani și pe nimica !
.
Istoria ne-am dat-o, cu moaște și cu sfinți,
Cu cimitire-ntregi, în care-aveam părinți
Și lupte și victorii și morții ne-am vândut
Și demnitatea mândră de-așa măreț trecut !
.
…Nu a putut țărâna să strige, să vorbească !
Nici vânzătorii țării n-au vrut să ne trezească —
(Taina fărădelegii se face în ascuns !)
Dar o să vină vremea când toți vom da răspuns !
.
Ei, ce stau drepți sub iarbă, ce n-au îngenuncheat
Și țarina străbună cu viața-au apărat,
Șoptesc, la ceas de taină, și trist și mustrător :
”– Ce faceți voi cu țara ,voi, ortodocșilor ?
.
— De ce ați lăsat hoții ca să vă jefuiască ?
De ce n-ați păzit pâinea, țărâna strămoșească ?
De ce ați lăsat răii mereu să vă sfâșie ?
De ce chemați, anume, a Domnului mânie ?
.
— Că ne-au furat trecutul… vor da răspuns cei hoți !
Că pângăresc poporul… s-or duce-n iad cu toți !
Dar… ia aminte frate: ultima avuție
Ce n-ai voie s-o pierzi e Sfânta-Ortodoxie !
.
— Hristos, Fratele nostru, poate vă va ierta
C-ați mai căzut pe cale și chiar din voia Sa …
Dar dacă erezia de-acum vă pângărește
Pierduți pentru eternitate sunteți, Doamne ferește !
.
— Măcar Ortodoxia să n-o dați spre vânzare !
Ea-i pentru noi, românii, și cinste și onoare !
E buletinul nostru, biletul pentru cer !
— Popor român, Credinței, stai pururi grănicer !”
.
4 august 2018
