În ăst ceas omenirea
Se-avântă sus pe piscuri
Și-n a ei nebunie
Evaluează riscuri.
E obsedată foarte
Să fie protejată
Măsuri de siguranță
Se fabric îndată…
Nu c-ar fi lucru rău
În a te proteja
Dar… cu măsură-n toate
Nu obsesiv, cumva…
Măsuri elaborează
În plan de prevenire
Dar nu-și evaluează
Deloc a ei pieire…
Căci a uitat, drăguța,
Că făr de Dumnezeu
Omul e-n grav pericol
Vai de sufletul său!!!
Căci principalul risc
Ce-ar fi d-evaluat
E pierderea de suflet
Prin viața în păcat.
Așa că, soro lume,
Te rog, vino-ți în fire!!!
Și-apoi evaluează-ți
Riscul de… pieire!!!
Să nu se înțeleagă cumva că suntem împotriva evaluării de riscuri, ci împotriva ateismului și a nepăsării față de Dumnezeu și de ortodoxie, care constituie cel mai mare risc, ce duce la autodistrugerea societății umane, cu durere surdă,
Pr. Andrei
.
.
.
