UNUI VETERAN RUS CARE ÎŞI PLÂNGE PATRIA RĂSTIGNITĂ :

„Alină-te, frăţioare dragă. Hristos a înviat! Şi noi plângem împreună cu tine; alină-te!

Pentru sfânta lui Hristos Rusie plângem şi noi, toţi ortodocşii, în primul rând slavii ortodocşi, însă nu numai slavii. Şi toţi ceilalţi ortodocşi. Acum doi ani, se aflau închinători sârbi la liturghia pascală din Nazaret. Preotul, un arab, a slujit, după care a şi vorbit. A vorbit despre învierea Domnului şi despre pătimirea poporului rus. Au plâns arabii, au plâns şi sârbii. Vărsând lacrimi, în cele din urmă preotul a tras aer în piept şi a strigat: „Dar noi, arabii, credem cu tărie că vom fi martorii unei noi învieri a lui Hristos prin Rusia!” S-a înfăţişat privirilor o privelişte minunată, întreg poporul striga plângând: „Amin! Amin! Amin!”, bătând din mâini şi din picioare.

Alină-te, frăţioare dragă! Hristos a înviat!

Nu întreba de ce Dumnezeu chinuie Rusia. Stă scris: pe cine iubeşte Dumnezeu, îl şi pedepseşte, şi-l bate. Chiar aşa scrie, că Milostivul Dumnezeu pe cine iubeşte bate. Îl bate în împărăţia pământească pentru a-l proslăvi mai tare în cea cerească, îl bate ca să nu se lipească de putregaiul pământesc, de idolii lumeşti, de idolii amăgitori ai puterii şi iscusinţei şi bogăţiei omeneşti, de umbre trecătoare şi ispite morbide. Fără bătăi mari, Ortodoxia nu ar fi reuşit să ducă adevărul lui Dumnezeu prin atâtea gropi şi bezne de veacuri şi veacuri, şi nu ar fi reuşit să străbată o cursă cu obstacole atât de lungă, păstrând adevărul şi sfinţenia şi curăţia. Fără pătimiri, Ortodoxia nu ar fi dăinuit nici o sută de ani în curăţia sa. În 19 veacuri, ea n-a avut nici un veac întreg de pace şi libertate, fără prigoană, fără bătaie, fără robie, foc, spaimă şi groază. Acest lucru nu îl înţeleg celelalte credinţe. Acest lucru nu îl pricep ereticii. Nici unul dintre popoarele ce au ales împărăţia pământească drept ideal de fericire nu înţelege şi nu pricepe ce se face astăzi cu Rusia ortodoxă. Acest lucru îl înţeleg numai clarvăzătorii, care văd împărăţia cea veşnică şi fără moarte a lui Hristos ca pe o realitate, însă şi clarviziunea e fiică a suferinţei.

Alină-te, frăţioare dragă, alină-te cu învierea lui Hristos!

Nu cârti împotriva ateilor ce prigonesc poporul rus. Ei sau mongolii, totuna sunt. Închinători la idoli şi unii, şi ceilalţi. Mongolii se închină idolilor din materie, împilătorii de astăzi ai Rusiei se închină idolului materiei. Ei se închină materiei ca unui dumnezeu, industriei ca unui dumnezeu, statului ca unui dumnezeu. Ei se numesc pe sine atei (oameni fără Dumnezeu), şi adevăr grăiesc. Şi dacă s-ar numi pe sine închinători la idoli, tot adevăr ar grăi. Tu însă, când vorbeşti despre nefericirea ruşilor, nu uita că împilătorii, nu împilaţii sunt astăzi cele mai nefericite fiinţe de pe pământul rusesc. Să-ţi pară rău de ei; să nu îi osândeşti. Că precum iarba se vor usca. Unul după altul îşi vor ieşi din minţi şi de la putere. Slugi ale lui Dumnezeu sunt, chiar dacă nu văd asta. Toată apa o dau tot la moara lui Hristos. Prin urletele lor împotriva lui Hristos, ei lucrează pentru Hristos. Nu le e dat acum să vadă asta. Dar când vor trece ca nişte umbre, atunci vor vedea. Şi se vor tângui amar, fiindcă nu vor avea să primească nimic mai mult decât blestem – fiindcă plata lor le-a fost plătită pe de-a-ntregul aici, pe pământ, în chipul acestei puteri şi stăpâniri trecătoare. Iar tu nu plânge, ci să te bucuri. S-a pârguit recoltă mare de suflete în Rusia. În aceste zile, poporul rus patimitor umple Raiul mai mult decât oricare alt popor creştin din lume. Bucură-te: Hristos a înviat”

 

Sfântul Nicolae Velimirovici,

”Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”

scrisori misionare, (Scrisoarea a 25-a)

___________

Sursa – https://stranaortodoxa.wordpress.com/2019/10/13/fara-batai-mari-ortodoxia-nu-ar-fi-reusit-sa-duca-adevarul-lui-dumnezeu-prin-atatea-gropi-si-bezne-de-veacuri-si-veacuri-si-nu-ar-fi-reusit-sa-strabata-o-cursa-cu-obstacole-atat-de-lunga-pastrand-a/