Pășesc sfielnic și înfricoșat
Pe pământul ce izvorăște istorii
Pământ amestecat cu sânge-nchegat
Din vremuri de apuse glorii…
Ce am să zic acum stârnește mânia
Hainilor călcători de țară
Totul aici strigă ROMÂNIA!!!
Sub gheare-ascuțite de fiară…
Biserica parcă-i venită din Rai
Și crescută din pământul țării
Plămădită cu lacrimi și vai
Asta simt eu în liniștea serii…
Aici se-adăpostea, mai ieri, norodul
În vremuri de bejenie
Azi veghează din statuie voievodul
Și o scrutează cu sfântă mânie…
Căci ăst pământ a ajuns de ocară
Suveranitatea-i sufocată sub mască
Voievodul tresare văzând a lui țară
Gemând sub talpa muscălească…
Mă-ntorc sfâșiat și răvășit
De neputință omenească
Dar înalț o rugă la sfârșit
Pentru-această vatră românească…
Și-L rog fierbinte pe Dumnezeu
Să te aibe-n pază, Basarabie,
Și pe tine Căpriană a sufletului meu
Ca să nu mai treci prin lacrimă și sabie.
Te ador Căpriană a sufletului meu !!!!!!!!,
Pr. Andrei
.
.
