Se cuvine, fraților, să știm că astăzi este înainte-prăznuirea Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Maica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, să ne adunăm toți în biserică, la rugăciuni. Că astăzi Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, fără să cunoască stricăciunea și cu trupul proslăvit, a fost dusă de îngeri la veșnicile lăcașuri, la viața ei cea cerească. Se bucură, deci, îngerii în ceruri și oamenii se veselesc pe pământ, iar heruvimul cu sabia de văpaie s-a depărtat de la ușa Raiului și toată firea tresaltă că Maica Domnului, intrând în ceruri, primește pe toți care cinstesc, cu dreapta credință preasfântă adormirea ei. Nimeni, dar, din noi, iubiților, să nu se lenevească să laude pe Născătoarea de Dumnezeu, ca, nu cumva, din răutate și lenevirea aceasta, să fie lipsit de darul ei. Ci, să ne încingem mijlocul nostru cu înfrânarea și să lepădăm de la noi toate patimile noastre cele rele: mânia, desfrânarea, furtul, sațiul, beția și celelate toate, care se împotrivesc socotinței celei sănătoase. Iar, în locul acestora, să primim credința, nădejdea și dragostea, că acestea sunt împlinirea Legii și a Proorocilor și, prin acestea, fii ai lui Dumnezeu să ne numim și să fim moștenitori ai Împărăției. Și, toate cele ce vom cere, le vom lua de la El, întru acest veac și în cel ce va să fie, ca niște păzitori ai poruncilor Lui.

Întru această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Miheia (sec VI î. Hr.)

    Acesta a fost unul din cei doisprezece Prooroci mici, din Biblie, nascut in tinutul Moreset, si a trait sub domnia lui Iotam, Ahaz si Ezechia, regii din Iuda cu 721 de ani inainte de Mantuitorul Hristos, si deci, el este altul decat Proorocul Miheia, fiul lui Imla, care a trait cu un veac inainte, sub domnia regelui Ahab. Ca si proorocul Amos, Miheia a fost un om de la tara. Nu stim nimic din viata lui, nici cum a fost chemat de Dumnezeu la slujirea de prooroc, dar, de la el ne-a ramas o carte, in sapte capitole, care se afla in Biblia Vechiului Testament. Cuvintele sale infrunta faradelegile celor bogati si puternici si nedreptatile facute de ei celor saraci, si vesteste, pedeapsa pe care Dumnezeu le-o pregateste. Dumnezeu asteapta de la ei altceva, fapte de dreptate si iubire de oameni. Dumnezeu va veni si va judeca lumea, pedeapsa lor e hotarata.

Proorocul vesteste si o mare nadejde, o innoire a lumii si nasterea in Betleemul Iudeii a marelui Rege al pacii, asa cum s-a si implinit.

Deci, a trimis Dumnezeu moarte copilului vaduvei, tragand pe Ilie ca sa porunceasca dezlegare legaturilor, iar vaduva, cand a vazut moartea fiului ei, venind cu lacrimi la Prooroc, i-a zis lui: „Vai mie, Proorocul al lui Dumnezeu, ravnitorule, mai mult decat toti, ai adus aceasta durere si plangere nevindecata sufletului meu. De ce mai traiesc pe pamant, eu ticaloasa, daca pe fiul meu, pe care il aveam l-ai dat mortii ? Am cunoscut, ca, din pricina ta, a murit fiul meu. Mai inainte de a veni tu aici, era sanatos fiul meu. Caci in foamete cumplita si in sete neasemanata, pe care tu le-ai adus asupra pamatului, am trait, iar acum, dupa ce ai venit tu la mine, datator de hrana aratandu-te, te-ai facut pierzator al fiului meu unul-nascut si, scapand de foame, lesin de bocete. Si, socotind ca te voi avea ajutor, te-ai facut vanzator. Impreuna locuitor primindu-te pe tine, am fost lipsita de fiul meu. Hranindu-ne pe noi, in foamete, pe el l-ai dat mortii. Ai hranit si ai omorat pe unul nascut fiul meu; m-ai lipsit pe mine de nadejdea mea. Pe ochiul batranetelor mele, pe care il aveam. L-ai stins cu moartea. Mangaierea mea, pe care o aveam, venind tu, am pierdut-o. La intalnirea ta, am fost lipsita de copilul meu. Ca ce folos imi este mie, avand faina si untdelemn si saturarea de bucate, dupa ce fiul meu a murit ? Mai de folos imi era mie ca, impreuna cu toti, sa pier, decat, satula, sa ma lipsesc de fiul meu. Ca cine va manca acestea, pe care mi le-ai dat ? Ce castig imi este mie, sa am hrana, spre saturare, dupa ce am fost lipsita de slava unuia-nascut fiului meu ? Pier tanguindu-ma, si suspin pentru el. O, de nu te-as mai fi vazut pe tine, nici n-as mai fi auzit vorbirea ta”.

Si se vedea vaduva, graind acestea cu tanguire si lacrimand la picioarele lui Ilie. Dar Ilie, ravnitorul spre bine, dupa ce a auzit-o, s-a sarguit spre rugaciune, mahnindu-se cu sufletul; si, stand, ruga pe Dumnezeu, zicand: „Dezleaga, Stapane, legaturile mortii de la fiul vaduvei; si-l inviaza pe el”. Iar Preamilostivul Dumnezeu a zis, prin cuvant catre dansul: „Dezleaga si tu cerul, pe care, cu limba ta, l-ai legat; si, atunci, prin cuvant, voi dezlega si Eu legaturile mortii, pe care, cu intelepciune, pentru tine, le-am adus asupra-i. Cauta si vezi Ilie, cata multime de batrani si de tineri, de prunci si de maici au pierit, cauta si vezi lacrimile lumii intregi, cum cad, plangand si cerand ploaie. Tu, vazand o singura femeie lacrimand, pentru fiul ei, ti se pare ca esti milostiv, dar toata lumea, tanguindu-se, lacrimeaza, ca toata piere, si vazand-o, tu o treci cu vederea. Stiu ca, ravnind pentru Mine, ai adus asupra ei certare. Stiu, Ilie, ca nu este altul asemena tie”. Atunci a zis Ilie catre Stapanul sau: „Da viata copilului si dezleaga cerul, numai izbaveste-ma de lacrimile vaduvei; ca sa nu ma mai intristeze, plangand”. Si, inviind copilul si luandu-l pe el, Ilie l-a dat mamei sale. Iar vaduva, luandu-si pe fiul ei, a zis, cu bucurie mare, catre Ilie: „Acum te-am cunoscut ca esti, cu adevarat, omul lui Dumnezeu si grai adevarat este in gura ta”. Atunci a zis Dumnezeu catre Ilie: „Mergi si spune lui Ahab, ca voi da, si Eu, ploaie pe pamant”. Si, venind catre Ahab, Ilie a zis catre el: „Domnul va da ploaie pe pamantul Sau”. Si, adunand tot poporul lui Israel, au fost injunghiati preotii cei ce jertfeau lui Baal. Si, intorcandu-i pe toti, sa creada in Dumnezeul cel viu, Ilie s-a inaltat, in car de foc, spre cer, intru cutremur mare, lasandu-si cojocul asupra lui Elisei. Iar Dumnezeului nostru sa-I fie, de la noi, slava si cinste in vecii vecilor! Amin.

În această zi, cuvânt din Pateric

    Ne spunea nouă un oarecare părinte, zicând: „Doi negustori din același loc, aveau dragoste mare între ei. Însă, unul din ei era foarte bogat, iar celălat, mai puțin. Deci, cel dintâi avea o femeie foarte frumoasă și înțeleaptă, precum se va arăta mai jos. Și, murindu-i bărbatul, a rămas văduvă. Iar negustorul celălalt, văzând frumusețea și înțelepciunea ei, poftea să o ia pe ea ca soție pentru dânsul. Se rușina însă a-i zice el, ca nu cumva să nu primească și avea, totdeauna, gând rău împotriva ei. Deci ea fiind înțeleaptă, a cunoscut ce vrea să facă el și i-a zis: Frate Simion te văd tulburat de gânduri, dar să-mi spui mie, fără de nici o îndoială, cele ce poftești, și, de va fi cu putință, îți voi spune ție. Iar el, mai întâi, se rușina să-i spuna lucrul acela. Dar, mai pe urmă, i l-a spus. Și o ruga pe ea, să primească să-i fie lui soție. Iar ea i-a răspuns lui: Dacă vei face cele ce-ți voi porunci ție, voi face și eu voia ta. Iar el i-a zis ei: orice-mi vei porunci mie, îndată voi face. Deci, i-a zis lui: Să mergi la casa ta și să nu guști nimic, până ce te voi chema. Iar el, cu bucurie, a făgăduit să facă aceasta, însă nu-i dăduse lui o zi hotărâtă, când îl va chema. Deci, a trecut întâia, a doua și a treia zi, dar nu l-a chemat pe el. Iar el, din dragoste, răbda, cu tărie, acestea toate făcându-se după purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Deci, întru a patra zi, a trimis la el, care pierea de foame și nu putea, de slăbiciune, să vină pe picioarele sale. Însă, sprijinit fiind pe cineva, a venit. Iar, ea gătise masa, asemenea și pat și i-a zis lui: „Iată masa” iată și patul, ce poruncești, mai întâi, să faci ? Atunci i-a zis ei: Miluiește-mă și-mi dă, mai întâi, să mănânc că pier. Apoi, i-a zis lui: iată, dacă ai flămânzit, m-ai uitat și pe mine și toate poftele le-ai uitat și nu poftești decât numai să te saturi de pâine. Deci, când îți vor veni ție aceste gânduri, să primești acest fel de doctorie a postului și te vei izbăvi de tot gândul viclean și rău. Încă, să mă crezi pe mine, frate, că, după moartea bărbatului meu, nici cu tine nici cu altul nu mă voi însoți, ci, cu ajutorul Hristosului meu, voi petrece în curățenie.

Atunci s-a umilit omul acela și s-a minunat de curăția ei și de mintea ei cea întreagă. Și i-a zis ei: De vreme ce a binevoit Dumnezeu să mă mântuiască pe mine, prin înțelepciunea ta, acum ce mă sfătuiești să fac ? Iar ea, cunoscându-și tinerețea și frumusețea ei, ca nu cumva și ea să pătimească unele de acest fel, i-a zis lui: Socotesc că nu iubești pe nimeni, după Dumnezeu, ca pe mine, precum și eu, cu adevărat, după Dumnezeu, te iubesc. Dar avem porunca stăpânului nostru. Care zice: De voiește cineva să vină după Mine și nu-și va urî pe tatăl său și pe maica sa, pe femeie și pe copii și pe frați și pe surori, chiar și sufletul său însuși, nu poate să-mi fie Mie ucenic. Deci, de te vei voi, eu te sfătuiesc să ne îndepărtăm unul de altul, pentru Dumnezeu, ca să-ți socotească și ție Domnul că te-ai lepădat de femeia ta, pentru El. Și mie, asemenea, să mi se socotească că m-am lepădat de bărbatul meu. Și, iată că este o mănăstire în părțile noastre. Și, dacă dorești, cu adevărat, să te lepezi de lume, mergând acolo, leapădă-te. Și vei plăcea lui Dumnezeu, cu adevărat.

Deci, el, îndată și-a împărțit bogăția sa la săraci, și s-a dus în mănăstirea aceea, și a petrecut acolo până la moartea sa, și a fost călugăr iscusit. Asemenea și acea fericită femeie, cea întreagă la minte, s-a dus la o mănăstire de fecioare și, plăcând lui Dumnezeu, s-a mutat la veșnica viață”. Iar acestea toate ni le-a spus nouă părintele Simeon și am proslăvit pe Dumnezeu, a Căruia este slava, acum și pururerea și în vecii vecilor! Amin.

 

 

 

.