Sfântul Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul), a fost episcop în marea cetate a Antiohiei, pe vremea lui Traian, împăratul romanilor (98-117). Era ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul, trăgându-se din lumea grecească, de curând venită la credința lui Hristos. Deci, fiind prins pentru credința sa, pe vremea lui Traian împăratul, a fost osândit să fie mâncat de fiare în circul de la Roma. De altă parte, cele șapte scrisori rămase de la el, ne arată cât de încredințat era el, că, numai suferind moartea de mucenic, poate fi cineva ucenic cu adevărat al lui Hristos. Și, așa a și fost fericitul său sfârșit.
Dar viața lui, lucrarea lui pentru răspândirea credinței și sfârșitul călătoriei lui în lanțuri, ca osândit, de la Antiohia la Roma, le serbăm în fiecare an la 20 decembrie.
Astăzi, 29 ianuarie, facem pomenire numai de aducerea sfintelor lui moaște de la Roma la Antiohia.
Că, îndată după ce fiarele i-au sfâșiat și i-au mâncat trupul, împlinind astfel dorința Sfântului, creștinii din Roma și cei care-l însoțiseră din Antiohia la Roma, au adunat cu grijă oasele mai mari ce rămăseseră și le-au pus, mai întâi, cu cinste, într-un loc însemnat, afară din cetate. Dar, nu după multă vreme, tot sub împărăția lui Traian, aceste sfinte moaște, pentru întărirea și mângâierea păstoriților Sfântului episcop, au fost trimise din Roma în Antiohia. Și a fost călătoria aceasta a lor cu multă slavă pentru creștini, toți dorind să le cinstească.
Și au fost puse întâi în cimitirul de lângă poarta Dafne din Antiohia, iar pe vremea împărăției lui Teodosie cel Tânăr, au fost așezate într-o biserică din cetate, ce purta numele Sfântului, și erau cinstite ca un izvor de puteri dumnezeiești în viața creștinilor. Dumnezeului nostru, slavă !
Intru această zi, povestire a Sfântului Grigorie Dialogul, despre sărindare
Ne spunea noua papa Grigorie al Romei: „A fost un calugar, intr-o oarecare manastire, care imi slujea mie, iar, mai pe urma, incepand a se imbolnavi, s-a apropiat de moarte. Deci, ii slujea lui ca un frate al lui dupa trup, un frate cu numele de Copiosie, care si acum este viu. Iar cel mai sus-zis frate, vazandu-se aproape de moarte, a spus fratelui sau: „Am, a zis el, ascunsi trei galbeni.” Dar acest lucru nu s-a putut tainui fata de fratii din manastire. Pentru ca, cercetand cineva, din intamplare, mainile fratelui, a aflat acei trei galbeni.
Si cum am auzit aceasta despre fratele ce petrecea impreuna cu noi in manastire, n-am trecut-o cu vederea. Ca asezamantul manastirii astfel este, ca, adica, toti fratii de obste vietuiesc si nimeni nu are la sine nimic. Deci, foarte m-am intrebat cum si ce sa fac, spre curatirea acestui frate si spre pilda si invatatura tuturor fratilor. Deci, chemand pe iconom, i-am zis lui: „Mergi si sa nu lasi pe nimeni din frati ca sa vie la fratele cel ce moare, nici cuvinte de mangaiere sa auda din gurile lor. Ci, cand va fi aproape de moarte si va incepe sa cheme pe frati la sine, sa-i zica lui trupescul frate: Pentru cei trei galbeni pe care i-ai ascuns, la toti fratii esti o uraciune; ca macar cu acest amar cuvant sa poata a se curati de acel greu pacat. Iar, dupa ce va muri, sa nu-l ingropati pe el unde se ingroapa fratii, ci in gunoi facand o groapa, acolo sa-l acoperiti si cei trei galbeni impreuna peste dansul sa-i aruncati, zicandu-i: Argintul tau intru piezare impreuna cu tine sa fie, si, aceasta zicand sa-l acoperiti pe el.”
Cu aceasta, doua foloase am voit sa fac, si aceluia si fratilor: ca pe acela, adica, grija si mahnirea cea de moarte sa-l curete de pacat, iar pe ceilaiti, mai vartos frica celui osandit sa-i mantuiasca de la un pacat ca acela, ceea ce s-a si facut. Deci, fratele acela, apropiindu-se de moarte, se ruga ca sa vina la dansul fratii. Si, intristandu-se el, i-a spus lui cel de un sange cu el frate: Pentru acesti trei galbeni, toti fratii au scarba de tine. Iar el, pentru pacatul sau, foarte mult suspina si, in suspinele acelea, a iesit din trupul sau. Dupa aceea, l-au ingropat, asa cum poruncisem. Si, intrind fratii in grija pentru osandirea aceluia, indata au inceput a-si aduce inaintea mea lucrurile lor cele netrebnice si proaste, pe care randuiala manastirii le da lor voie sa le aiba. Inca, foarte m-am temut, ca nu cumva sa ma fac si eu vinovat intru ceva.
Iar dupa treizeci de zile de la moartea lui, a inceput a dori sufletul meu dupa fratele ce murise si cu frica ma gandeam la muncile lui si cautam o cale pentru izbavirea lui. Deci, chemand pe iconomul la mine, cu mare grija i-am zis lui: Este destul cat s-a muncit in foc fratele nostru cel mort. Si datori suntem sa-i ajutam lui, dupa puterea noastra, ca doar se va izbavi din acele munci. Mergi, dar, si pana la treizeci de zile Jerfa Mantuitorului sa se aduca pentru dansul. Deci, ducandu-se, s-a facut asa. Inca si noi am facut la fel pentru sufletul aceluia, pana ce fratele cel mort s-a aratat lui Copiosie, cel de un sange cu el frate, zicandu-i: „Pana acum, frate, foarte rau m-am muncit, iar acum sunt bine si intru lumina, pentru ca astazi Sfanta Impartasire am primit.” Deci, acestea vazand si auzind fratele lui, s-a dus la manastire, spunandu-le tuturor fratilor. Iar ei, numarand zilele, au aflat ca aceea era ziua intru care, cea de a treizecea jerfa, se adusese pentru dansul. Si acel frate al lui nu stia ca, pentru fratele sau fac rugaciune cei din manastire, iar acestia nu stiau ce vazuse despre dansul fratele lui, cel de acelasi sange. Si, asa, intru aceeasi zi, s-au instiintat impreuna de cele ce se faceau. Dintru care, un lucru aevea se arata: Ca, pentru mantuitoarele Jertfe, s-a izbavit fratele acela din munci.” Deci, a sluji la cei morti, sarindare, cu adevarat, un lucru prea de folos este. Amin.
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre faptul că se cade a ne ruga pentru vrăjmaşi şi pentru cei ce ne fac supărare.
Cu cât te rogi mai din suflet pentru cei ce te clevetesc pe tine, cu atât mai mult adeverești pe Dumnezeu și face EI însuși izbândă pentru tine: „Că a Mea este izbândirea, Eu voi răsplăti, zice Domnul.” Si iarăși a zis Domnul: „Iubiți pe vrășmașii voștri și faceți bine celor ce vă urăsc pe voi. Rugați-vă pentru cei ce vă fac vouă supărare, pentru cei ce vă izgonesc pe voi.” Și pentru care pricină a poruncit El aceasta? Pentru ca, adică, să te izbăvească pe tine de necaz și de mânie și de pomenirea de rău și ca să te învrednicească pe tine de dragostea Lui cea desăvârșită. Că voiește ca să mântuiască pe toți oamenii și la cunoștința adevărului să-i aducă. Și ca un Dumnezeu ce este din fire, pe toți la fel îi iubește, dar pe cel cu fapte bune îl proslăvește, iar pe cel rău, în veacul acesta, se silește spre cele bune a-l întoarce, ca pe unul ce întru întuneric umblă cu nebunia sa. Pentru că cel desăvârșit, fiind bun dăruitor, nu știe deosebirea, nici ce este al său, nici ce este al străinului, nici robului, nici celui slobod, nici credinciosului, nici necredinciosului, ci pe toți asemenea miluiește. Că, după cum zice Apostolul, nu este nici evreu, nici elin, ci toți una sunt în Hristos, Căruia este slava, împreună cu Tatăl și cu Preasfântul Duh, Cel de viață dătător. Amin.
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem, despre cei ce în fiecare zi păcătuiesc şi în fiecare zi se pocăiesc
Până când, o, prietene, fiind stăpânit de vrășmașul, plăcerea lui o săvârșești. Până când, o, iubitule, slujești patimilor trupești, celor aducătoare de moarte ? Primește sfatul meu, că te face pe tine viu și, curățindu-ți sufletul tău împreună și trupul, apropie-te de Mântuitorul, Cel ce te vindecă pe tine. Care primește pe toți cei ce se pocăiesc. Mare mântuire îți va fi ție dacă, deșteptându-te, nu te vei lenevi a veni la Dânsul. Că, dacă în unele zile greșești, iar în altele, iarăși zidești, dacă pierzi, risipești și iarăși aduni, apoi asemenea ești cu copiii. Cel ce singur se împiedică de o piatră, se poticnește și cade, și, dacă face, a doua oară așa, acela este orb și fără minte. Deci, aceasta să o ai in inima ta și aleargă la pocăință cu osârdie și roagă-L pe Cel ce te-a zidit pe tine. Fii smerit și umil, flămând și în suspine pătimind durerea pentru cele trecute, păzindu-te și luând aminte la cele de aici înainte ale vieții tale.
Că așa, oarecând, și Zaheu vameșul s-a mântuit, așa iarăși și Matei rob al lui Hristos s-a arătat. La fel și desfrânata, căzând la picioarele Mântuitorului, și-a dezlegat împletiturile părului, și i-a șters picioarele cu părul capului și, așa, a ieșit din groapa patimilor. Așa și tu pleacă-ți grumazul pe genunchi și te arată umil și cu aceasta, te vei mântui, Vezi cetatea Sodomei și a Gomorei, a neamului celui nesupus și spurcat. Fugi de acel neam necurat, asupra căruia Dumnezeu a plouat cu foc și pucioasă și a ars toată cetatea lor. Vezi limpezirea cetății Ninive și înflorirea ei cea frumoasă. Că ea fusese plină de păcate și de răutăți, încât poruncise Domnul ca să o piardă, dar, după ce a văzut pe niniviteni în saci și în cenușă umblând, în foamete și în sete pedepsindu-se, tremurând și de frică cuprinzându-se, din toate părțile în plângere, unul pe altul tânguindu-se, cei slobozi, cei robiți, cei bogați, săracii, stăpânii și dregătorii, bătrânii și tinerii, împreună cu pruncii, S-a milostivit spre ei, i-a miluit și i-a mântuit. Judecata, pe care o poruncise Domnul ca să o ia ei, a schimbat-o. Și așa, din cei păcătoși, pe cei nesupuși îi muncește, iar pe cei ascultători, nu-i lasă să piară fără cruțare. Sârguiește-te, deci, ca să te pocăiești și te vei mântui.
Gata este Dumnezeu spre milă și spre vindecare, grabnic spre ajutor, osârdnic spre izbăvire, celor ce cer le dă și celor ce bat le deschide. Celui ce se roagă îi dă iertare, tinde daruri celui ce-i trebuie și nu le cruță pentru cela ce caută, nu respinge pe cei căzuți, ci spre mântuire îi trage. Dăruiește dezlegarea celor ce cer, ceartă pe cei ce nu ascultă. Poticnitu-te-ai, deșteaptă-te; ai căzut, scoală-te; roagă-te și cere; cazi, năzuiește, caută pe Cel ce voiește să te mântuiască, trezește-te ca să nu cazi iarăși, iar de vei și cădea, să te scoli din nou. Doborât fiind, îndreptează-te, iar de ai greșit, întoarce-te. Iar, după ce te-ai vindecat, poartă-te sănătos totdeauna, și dacă te-ai mântuit, ferește-te de boala de care ai fost biruit, ca să nu te ardă focul pe care abia l-ai stins. Să nu cazi în spurcăciunea din care te-ai ridicat. Să nu te asemeni porcilor, care se bucură de spurcăciune. Să nu te asemeni câinilor, care își mănâncă murdăriile. Că nimeni, punându-și mâinile pe plug și căutând înapoi, nu va fi îndreptat în Împărăția Cerurilor. Nimeni, după ce se spală și iarăși aleargă la spurcăciune, nu se face curat.
Unul este Hristos, una credința, unul este darul, una este patima, una moartea, una învierea. Și nu se cade Celui ce s-a junghiat, iarăși să se mai jertfească, nici alt ăizbăvire să se mai facă pentru tine. Slobozitu-te-ai, apoi nu te mai face rob, prin voia ta. Spălatu-te-ai, nu te mai spurca iarăși.
Peste fire, în păcate aflându-te, să nu deznădăjduiești nicidecum, fără numai să te pocăiești și te vei mântui. Întru Iisus Hristos Domnul nostru, a Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor ! Amin.
.