Acesta a fost un mare dregător creștin al cetății Negran, din Etiopia, pe vremea când la Constantinopol împărățea Iustin cel Bătrân (518-527), iar peste toată țara etiopienilor stăpânea dreptcredinciosul rege Elezbaan. Și înflorea poporul etiopian sub stăpânirea lui. Într-acea vreme, în Arabia, pe care Sfânta Scriptură o numește Saba (3 Beg.,10), iar acum se numește pământul Yemenului, s-a ridicat un împărat fără de lege, anume Dunaan, mare prigonitor al lui Hristos și al creștinilor.

Deci, auzind Elezbaan că Dunaan a pornit prigoană asupra creștinilor din țara sa, mâhnindu-se foarte de aceasta, a mers asupra lui cu război și, luptându-se, l-a biruit pe el, și făcându-l să plătească bir, s-a încheiat pace și regele s-a întors în pământul său. Dar, după puțină vreme, Dunaan a nesocotit așezământul făcut, și, adunând mare oaste, a pierdut pe toți ostașii lăsați de Elezbaan pentru paza cetăților. Și așa, sub stăpânirea lui Dunaan, afară de cetatea ce se chema Negran, unde întâi stătător între dregători era Areta, nimeni nu îndrăznea a mărturisi pe Hristos.

Deci, a venit nelegiuitul împărat Dunaan în fața cetății și, măcar că mulțimea de ostași luptau la porunca lui, n-a putut să o supună ci, înconjurând-o, o silea să se predea. Deznădăjduindu-se de așteptare, a trimis vorbă creștinilor din cetate, gândind să-i înșele cu gând mincinos, zicând cu jurământ: „Mă jur pe Dumnezeu că nu vă voi face nici un rău, ci vă voi lăsa pe voi în pace, să viețuiți după credința voastră. Cer de la voi numai obișnuita dajdie către împărat. Deschideți-mi dar, cetatea, ca să o văd și să-mi iau dajdia cuvenită de la voi.” Și, auzind jurământul lui Dunaan, dregătorii cetății s-au grăbit să lase armele și, deschizând porțile cetății, au primit cu supunere și cu daruri pe Dunaan. Singur întâistătătorul Areta, bătrânul de peste nouăzeci de ani, era împotrivă, grăind mereu cuvintele Apostolului: „Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei.” (Gal.5,1).

Și, în adevăr, intrând în cetate, Dunaan și-a călcat jurământul, omorând pe toți câți aflase că sunt creștini, atât bărbați cât și femei. Iar ei au răbdat bărbătește mărturisind credința lor în Hristos. Atunci și Sfântul Areta, cu bărbăție și mărime de suflet, a primit lupta muceniciei, măcar că era atât de bătrân, cât abia de mai putea umbla. Deci, viteazul acesta nevoitor al dreptei credințe a luat moartea cea prin sabie, după ce mai întâi a întărit cu cuvintele sale pe toți cetățenii săi, în credința cea în Hristos. Și au fost omorâți atunci 340 creștini, împreună cu dânsul. Și așa, prin sabie, s-au mutat la Domnul Sfântul Areta și însoțitorii lui.


Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre învățătorii și proorocii mincinoși și fățarnici
        „Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori„ (Matei 7,15). Iar prooroci mincinoși îi numește aici nu pe eretici, după cât mi se pare, ci pe cei ce duc viață spurcată, dar se acoperă cu fapte bune. Drept aceea a și zis Domnul, grăind: „După roadele lor îi veți cunoaște pe ei.” Că printre eretici este cu putință a afla, de multe ori viață bună, dar pintre fățarnici, de care vorbim acum, nicidecum. Deci, dacă și pe aceștia îi osândește, care a zis acestea, pentru că ei se vor schimba mai degrabă. Firea căii acesteia, pe care au voit a umbla este însă de așa fel, primejdioasă, rea și fățarnică, încât omul fuge de osteneli, și caută numai a se arăta cuvios; drept aceea și este mustrat de îndată. Despre fățarnici, dar, și Pavel, arătând, zicea că ei, cu cuvinte bune, înșeală inimile celor fără de răutate. Și câtă blândețe! Că n-a zis să-i pui la chinuri pe dânșii, ci să nu primiți vătămare de la dânșii și să nu intrați la dânșii fără de pază.

Iarăși, să nu ziceți că nu este cu putință a cunoaște pe unii ca aceia, că și prin pilde omenești se spune așa: „Au, doar, se culeg struguri din mărăcini, sau din scai, smochine?” Așa, tot pomul bun face roade bune, iar pomul cel rău, roade rele face. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău nu poate să facă roade bune. Iar ceea ce vrem să spunem, că nu găsești la dânșii nici blândețe, nici omenie, ci numai singure pieile cele de oaie, cuvintele. Drept aceea, lesnicioasă este și cunoașterea lor. Deci, a zis acestea, de vreme ce mulți dintre cei răi se socotesc buni, încât nu poți să zici că te-ai înșelat, nici că te-ai priceput. Iată, ți-am arătat ție cu dovedire înțelesul cel din cuvântul acesta, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia se cuvine slava în veci! Amin.

 

 

 

 

 

.