”Avem, într-adevăr, mare nevoie, astăzi, să știm ce se întâmplă în lume, ce “zguduituri” înfricoșătoare ni se pregătesc prin mai-marii acestei lumi (mult peste tot ceea ce ne imaginăm sau prevedem noi, crezând că putem, cumva, cât de cât, “stăpâni situația”) – dar asta, să nu ne amăgim și să nu uităm, numai cu îngăduința lui Dumnezeu, pentru necredința și pentru păcatele noastre și ale lumii întregi, care au depășit orice măsură – și cum suntem deja infectați și otrăviți cu toate duhurile răutății, ale minciunii și ale morții prin toate cele care ni se întâmplă și acum. Ne este de folos și ne este indispensabil pentru mântuire să începem să discernem semnele vremurilor prin hățișurile actualității tot mai bulversante, ca să înțelegem ce se (va) petrece cu noi, dar mai ales ca să ne pregătim.

.

Dar nu vom putea nici vedea, nici înțelege cu adevărat toate aceste evenimente, nu vom putea nici reacționa adecvat și înțelept la ele, deci nici să ne pregătim așa cum trebuie pentru a le înfrunta, dacă acum, mai ales acum, nu ne străduim din răsputeri să dobândim în inima noastră, în întreaga noastră ființă HARUL DUHULUI SFÂNT!

.

Har, har și iarăși har – acesta este răspunsul, singurul mântuitor, la toate câte se vor prăvăli peste noi în scurt timp cu o forță și cu o viteză zdrobitoare, care vor face deșarte și ridicole toate planurile noastre de acum, toată bravada, vorbăria și cleveteala noastră necontenită, toate gâlcevile sterile sau vătămătoare pentru câte o felie de dreptate, toate zbaterile și sforțările noastre pur omenești. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne mai facem partea noastră omenească, atât cât se mai poate! Ba, să o facem, dar cu multă înțelepciune, cu smerenie și cu pace, nu în duhul sau cu metodele lumii, având grijă să ne canalizam puținele resurse spre ceea ce este cu adevărat urgent, esențial și realist de făcut.

.

Dacă-i întrebați pe părinții sporiți, sub diferite forme, ei vă vor spune cam același lucru: nu mai pierdeți vremea, dobândiți harul prin pocăință intensă, prin rugăciune necurmată (“nu ca până acum!”), prin smerenie adâncă, din inimă, pregătiți-vă și restrângeți-vă, adunați-vă în suflet provizii duhovnicești!

.

Numai legătura noastră vie și puternică cu Hristos ne poate salva în mod minunat și numai harul Duhului Sfânt, dacă l-am agonisit, poate să lupte cu duhurile dezlănțuite ale satanei, numai și numai El ne poate trece, precum pe cei trei tineri, biruitori prin cuptorul de foc de neînchipuit care ne-a fost anunțat și răs-anunțat de către glasul profetic al Bisericii.

.

Cine a avut urechi de auzit, a auzit! Iar cine a dorit, în ciuda a ceea ce a auzit, să rămână în nedreptate și spurcăciune, în necredință și în răutate, în viclenie și în trândăvie, este liber să rămână până la sfârșit! Niciun efort și niciun mijloc omenesc nu pot să mai ajute pe nimeni de acum. Nicio strategie, nicio ambiție încrâncenată și niciun calcul omenesc nu vor face față suferintelor grele care ne așteaptă, nici nu ne vor netezi calea spre moarte și Judecată.

.

Nu altceva ne-a poruncit nici Mântuitorul Hristos, nu după alte cuvinte decât acestea, care niciodată nu trec, fi-vom judecați. Precum Petru … , va trebui, duhovnicește vorbind, să mergem pe apă, iar asta… nu se învață omenește în niciun fel, ci numai întărindu-ne credința prin har, prin primirea și păstrarea în inimi a lucrărilor vii ale Dumnezeului nostru celui Viu!

.

De aceea ne-am propus de la o vreme, să insistăm pe ceva ce am făcut și până acum, dar… de această dată să o facem într-un mod mult mai apăsat, mai “programat” și mai țintit; și anume: atâta vreme și în măsura în care Domnul ne va îngădui și ne va ajuta, să încercăm să ne alimentăm, pe cât se poate, zilnic, prin câte o “perfuzie” pur duhovnicească, încercând să culegem din anumite cuvinte puternice alese din scrierile sfinte, din minunile și din pildele drepților care au trăit foarte aproape de noi măcar un strop de putere, de lumină, de nădejde, viață, de… har.

.

Dar să le luăm într-un chip mult mai conștient, mai treaz, mai concentrat, prețuind mai mult fiecare cuvânt și… înțelegând că acum strângem muniții pentru a contracara puterea întunericului care ne înconjoară și ne atacă nemilos din toate părțile.

.

Să nu le luam ca prilejuri de a fugi sau de a uita de realitate (deși, pentru puține momente, avem și de aceasta nevoie), nicidecum pentru a ne relaxa și iluziona că totul va fi bine, ci pentru a asuma și a duce realitatea după duhul și după voia lui Dumnezeu.”