Născutul din femeie e om cu viață scurtă și plină de necazuri. (Iov 14, 1)

.

Tot ce găsim scris despre vremea lui Iov se confirmă și în zilele noastre. Nicicând ca în zilele noastre viața omului n-a fost atât de agitată și supusă atâtor deșertăciuni. Unii se sufocă, pur și simplu de treburi, alții nu se pricep să-și chivernisească timpul, toți se grăbesc, aleargă în disperare către ceva, undeva, toți par cuprinși de un fel de convulsie morală.

În timpul nostru, oamenii nu mai „merg”, ci „aleargă” în toate direcțiile, de această goană molipsindu-se până și cei mai calmi dintre noiSe pare că nimeni n-a pătruns tâlcul cuvintelor: „liniștea și nădejdea este cetatea voastră“. Un singur pas făcut către această cetate a nădejdii îți aduce mai mult folos decât o sută de pași făcuți pe drumul deșertăciunilor și samavolniciei omenești. Când omul se convinge de zădărnicia multora dintre faptele sale, din cauza dezamăgirii și a sfârșelii sufletești încetează să se mai grăbească. Îi va spune aceasta și Păstorul, Care, când își scoate oile afară, „merge înaintea lor și oile îl urmează” (Ioan 10,4) și nu le lasă să rătăcească. Omul se va ține aproape de Con­ducătorul ceresc, mergând cu pas sigur, egal, constant, fără a-L slăbi din ochi. Va învăța că nu este de ajuns să-ți alegi un drum, ci trebuie și să-l urmezi. Nu vor exista opriri, nu va fi nicio grabă, va fi numai ascultare și roadele pe care le va aduce aceasta.

***

Ajunge zilei răutatea ei. (Matei 6, 34)

.

Să nu începeți prin a vă fi frică de ceva, pe motiv că nu sunteți îndeajuns de puternici, fiindcă “ajunge zilei răutatea ei“. Nu vă temeți de ziua de mâine, ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Celui ce v-a făcut astăzi să vă bucurați de pace duhovnicească toate Îi sunt cu putință. El nu va refuza nici mâine această pace. Nu vă chinuiți de grija încercărilor prin care s-ar putea să treceți, atunci când acestea n-au apărut încă. Nu vă lăsați răpuși de nicio temere, nu căutați cu orice preț să vă aflați viitorul, să vi-l ghiciți, alungați cât mai departe de voi orice spaimă, cu credința în Dumnezeu și cu convingerea că El vă va ajuta la nevoie. Încredințați-vă Domnului întru totul, cu neștirbită credință, cu convingerea că, dacă va fi să vă încerce, vă va da și puterea de a face față încercării.

Domnul „împlinește toate trebuințele noastre, după bogăția Sa, cu slavă” (cf. Filipeni 4, 19). Înfățișați-vă Domnului cu toate ale voastre; dacă ați pus mâna pe coarnele plugului, nu vă mai uitați înapoi, nu vă încurcați în amănunte, aveți tăria ca, după ce ați căpătat încredere în El, să așteptați în liniște, cu deplină speranță și deplină supunere, să se facă voia Lui. Nu uitați că vi se dă putere să vă purtați crucea astăzi, nu mâine. Un om care căzuse într-o adâncă deznădejde, spunându-i altuia grijile sale, l-a întrebat: De ce mi-o fi oare atât de îngrozitor de greu?” „Pentru că, i-a răspuns acela, ai adăugat grijii de ziua de azi și grija zilei de mâine. O porți și pe aceasta pe umerii tăi, deși ea îi revenea numai lui Dumnezeu“.

Când ții seama doar de puterea ta, ajungi să cazi în ne­putință; puterea lui Dumnezeu pe toate le ridică prin atot­puternicia Sa.

***

De ce ești mâhnit, suflete al meu? Și de ce-n adâncul meu mă tulburi? (Psalm 41, 5)

.

Sufletul meu este mâhnit, recunoaște psalmistul, și continuă: toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine“, ceea ce explică starea în care se află. Există momente când și sufletul credincios se umple de mâhnire; peste el trec valuri, unul după altul, se simte apăsat de neînțelegere, de nepăsarea semenilor, de deznădejde și de eșecuri și atunci apare, ca și la David, întrebarea: „De ce umblu eu mâhnit, de ce este atât de puțină bucurie în viața mea? Ne plângem lui Dumnezeu însuși, nu oamenilor, dar orice plângere pe care o îndreptăm către Dumnezeu să se prefacă în cuvânt de laudă.

Va începe să adie asupra noastră Duhul Mângâietor, Ca­re va aduce o altă stare sufletească și ni se vor drege strunele sparte și sufletul își va aduce aminte îndată de bunătatea și ajutorul lui Dumnezeu. „Ziua porunci-va Domnul mila Sa; noaptea cântarea Lui va fi cu mine” (Psalm 41,8), pentru ca să încheie zicând, cu convingere: „Pune-ți nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi, Dumnezeul meu e mântuirea feței mele“.

Suflete mâhnit, ridică-te deasupra mulțimii grijilor și amărăciunilor tale, uită-te fără frică la acele talazuri, care se ridică uneori în jurul tău, ține minte că prin ele ți se deschide calea pe care trebuie să o urmezi și că deasupra lor strălucește „lumina și adevărul Lui“, care „te vor duce în muntele Său cel sfânt și la locașurile Sale” (cf. Psalmi 42, 3). Învață-te să dai slavă și jelania ta va înceta. Nădăjdu­iește, și mâhnirea va dispărea.

____________

Sursa – https://stranaortodoxa.wordpress.com/2019/02/11/nu-este-de-ajuns-sa-ti-alegi-un-drum-ci-trebuie-sa-l-si-urmezi-ajunge-zilei-rautatea-ei-nu-va-temeti-de-ziua-de-maine-ziua-de-maine-se-va-ingriji-de-ale-sale/