11.	Şi a zis: Un om avea doi fii.
12.	Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
13.	Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
14.	Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15.	Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
16.	Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
17.	Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18.	Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19.	Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
20.	Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
21.	Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22.	Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23.	Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
24.	Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
25.	Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26.	Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
27.	Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
28.	Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
29.	Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
30.	Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
31.	Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
32.	Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

Ev. Luca XV, 11-32

Ascultați predica aici:

Puteți descărca această predică în format audio mp3 de aici – Download “2025.02.16-predica-pr-xenofont-la-duminica-intoarcerii-fiului-risipitor.mp3” 2025.02.16-predica-pr-xenofont-la-duminica-intoarcerii-fiului-risipitor.mp3 – Downloaded 24 times – 3,28 Mo

Sf. Ignatie Briancianinov:

”Trebuie să învățăm că pentru o pocăință reușită și rodnică din partea omului este neapărată nevoie de vederea păcatului propriu, de recunoașterea lui, de părerea de rău pentru el și de mărturisirea lui.”

Sf. Ioan Scărarul (Filocalia – Vol IX):

”Dacă vrem să scăpăm de clevetirea și osândirea aproapelui nostru, să nu-l învinovățim pe el de greșelile sale, ci să mergem mai departe cu cugetul și să-l învinovățim pe diavolul care l-a ispitit. Căci adesea, nu știm noi de pocăința lui făcută în ascuns.

Să le zicem celor care-i clevetesc pe alții și vor să ne determine și pe noi să-i clevetim, că noi suntem mai răi decât cei clevetiți și deaceea nu vrem să-i osândim pe alții.”

”Cel care se pocăiește, nu-l osândește nici pe cel pe care-l vede în ceasul morții că greșește. Căci după el, unii au făcut greșeli mari la arătare, dar au făcut lucruri bune și mai mari în ascuns și i-au rușinat prin asta pe clevetitorii lor. În cele în care îi vom cleveti pe alții, trebuie să știm că în acelea vom cădea și noi – fie sufletești, fie trupești. Osânditorii altora nu și-au văzut niciodată în chip nemincinos și deplin greșelile lor. Și mare grijă, căci ca și închipuirea de sine și judecarea altora ne pot pierde ele singure fără alte patimi. Cel care-și cunoaște greșelile sale, își înfrânează limba sa, iar vorbărețul nu s-a cunoscut încă pe sine cum trebuie.”

Sf. Ioan Gură de Aur (Cuvânt împotriva anomeilor – pag.404):

”Adeseori, se poate ca un singur suflet câștigat de noi să îndepărteze povara a mii și mii de păcate și să ne mântuie sufletul în Ziua cea mare.”

Cuviosul Teofan Zăvorâtul:

”Vrăjmașul nevăzut ne determină să facem ceea ce vrea el, ascunzându-și primele sale atacuri sub chipul binelui. Apoi, puțin câte puțin seamănă întru noi necurăția gândurilor și aprinderea poftelor… și așa ne slăbește voința noastră până ce ni se formează aplecarea spre păcatul ascuns în inimă, după care mai trebuie doar un prilej și căderea cu fapta în păcat este gata… După aceea vin păcate după păcate… Iar repetarea lor ne face să avem soarta fiului risipitor în căderea sa. Deaceea e neapărat necesar să fim mereu treji, cu luare aminte la toate gândurile noastre, pentru a-l depista cât mai repede pe vrăjmașul nevăzut. Căci el ne atacă mai întâi printr-un gând care pare neînsemnat și care uneori nu e atât de rău, dar ne atinge inima. Apoi vine cu o mulțime de gânduri care ne rănesc sufletul până ce ne determină să avem o dispoziție sau o așezare duhovnicească pătimașă. Iar prin gândurile rele pe care ni le tot insuflă, în mod prin care să credem că sunt ale nastre și nu ale lui pentru a nu ne împotrivi lor, ne trezește în suflet sentimente pătimașe. Și ne dăm seama că sentimentele noastre sunt pătimașe prin faptul că ni se răcește inima față de tot ceea ce trebuie să facem pentru a sluji lui Dumnezeu. Ori dacă noi am fi respins primul gând cu care a venit să ne distrugă, am fi scăpat de toată lucrarea lui distrugătoare de suflet. Deaceea trebuie alungate gândurile rele mereu și mereu, CU MÂNIE – spun Sfinții Părinți, și cu supărare față de ele, și astfel vom fi cu desăvârșire liberi de căderi. Dar, dacă noi ne vom supune primelor sale gânduri ispititoare și vom vorbi cu ele, vrăjmașul nevăzut ne va suci mințile cu gândurile lui. Strămoașa noastră Eva, dacă l-ar fi alungat de la început pe diavol când a ispitit-o în Rai, n-ar fi căzut în păcat. Însă ea a greșit când a intrat în vorbă cu el, a continuat, a tot continuat să stea de vorbă cu el, și astfel s-a încurcat în cursele vrăjmașului și a căzut. Și lafel se întâmplă lucrurile și în privința tuturor căderilor noastre în păcat. Deaceea, pentru a nu cădea pradă gândurilor rele ale vrăjmașului nevăzut, să nu îl ascultăm deloc, să-l ignorăm TOTAL! Să ne străduim a cunoaște toate poruncile Domnului, să ținem de împlinirea lor și nu să cădem în cursele vrăjmașului.”

Pentru a înțelege mai bine

CE este ecumenismul,

citiți (descărcați de aici în format pdf)

2 EXCEPȚIONALE cărți:

1. Ecumenismul fără mască

și mai ales :

2. Ecumenismul – erezia ereziilor

Principalele două instituții

infiltrate de multe decenii

de indivizi care slujesc în blană de oaie

intereselor STRĂINE României,

sunt Patriarhia și B.N.R. …

…

Această ex-cep-ți-o-na-lă carte

( Biserica Ortodoxă și ecumenismul )

ce conține în a 2-a ei parte,

argumente ZDROBITOARE,

ARGUMENTE CLARE, LIMPEZI

despre

ADEVĂRATA FAȚĂ A EUROPEI,

carte scrisă de

SFÂNTUL Iustin Popovici

încă mai poate fi descărcată

în format electronic pdf

de aici.

Articole pe această temă – aici.

Citiți și articolul:

Fără Hristos,

fără întoarcerea sinceră

la Sfânta Ortodoxie

prin lepădarea și îngrădirea de orice erezie

începând cu cea mai vicleană dintre toate

– ecumenismul sincretist,

NU putem face NIMIC ! ! ! . . .

...

„Ce e rău în robie, nu e atâta robia. Rău e că, dacă trece prea multă vreme, omul se învaţă cu ea, cu robia, cu frica, cu supunerea, cu săru’mâna, să fie batjocorit şi să nu-i mai pese. Se-nvaţă ca pasărea cea proastă cu colivia, care uită și c-o știut zbura oare cândva sau se teme să nu afle stăpânul că n-o uitat să zboare.”

–Vasile Ursu Nicula zis Horea (1731- 1785)